La data de 9 martie, cunoscută ca Ziua de mucenici sau Ziua de măcinici, sărbătorim hotarul dintre iarnă şi vară.
Cel mai răspândit obicei al zilei este cel de preparare a mucenicilor, cunoscuţi şi sub denumirile de Sfinţi, Sfinţişori, Brădoşi, Măcinici. În amintirea celor 40 de mucenici din Sevastia, gospodinele din Moldova pregătesc colaci, copţi sub forma cifrei 8, din aluat de cozonac, unşi cu miere şi cu nucă.
În Dobrogea şi în Muntenia, mucenicii, de dimensiuni mai mici, dar tot sub forma cifrei 8, nu sunt copţi, ci fierţi în apă cu zahăr, scorţişoară şi nucă, simbolizând astfel lacul în care au fost aruncaţi Sfinţii Mucenici. Mucenicii sunt consumaţi după ce au fost duşi la biserică pentru a fi binecuvântaţi.
Tradiţia populară atestă, pentru această zi, un obicei potrivit căruia în Ziua de mucenici se consumă 40 sau 44 de pahare de vin. Totodată, sunt aprinse focurile de Măcinici în curţi şi grădini, în faţa caselor şi pe câmp, sunt purificaţi oamenii şi animalele prin stropirea cu apă sfinţită, se fac observaţii şi previziuni meteorologice, este scoasă mierea de albine din stupi sau sunt tăiate primele corzi de viţă-de-vie.
Tot în această zi se spune că se deschid mormintele şi porţilor Raiului, pentru ca sufletele morţilor să revină printre cei vii, aceştia fiind aşteptaţi cu scaune şi cu mese întinse la focurile de Măcinici.
În ziua de 9 martie se făceau numeroase pronosticuri meteorologice. Se spunea că pământul îngheţat în această zi prezicea o toamnă fără brume, iar dacă pământul nu era îngheţat, bruma din toamnă avea să cadă devreme. Astfel, oamenii ştiau cum să-şi planifice muncile câmpului.
9 martie este ziua în care se scotea plugul la arat, marcând, astfel, momentul ce deschidea ciclul sărbătorilor de primăvară şi începutul noului an agrar.
