Foarte mulți părinți ajung în situația în care, pentru copilul lor, li se recomadă efectuarea intervenției chirurgicale de scoatere a polipilor, fie pentru binele celui mic, fie pentru liniștea familiei, spun anumiți doctori. Ce rol au polipii, când se fac aceste operații, ce presupune recuperarea și de ce nu este bine să facem operații în scop preventiv, despre toate acestea ne vorbește medicul ORL din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Craiova, Bogdan Fănuță.

Medicul a menționat că polipii, la fel ca amigdalele, sunt primii apărători ai organismului și au și ei un rol bine definit.

„Făcând un pic de anatomie, aflăm că polipii, pe lângă amigdalele palatine și amigdala linguală sunt structuri limfatice care împreună fac ceea ce se numește, în termeni medicali, Inelul lui Waldeyer. Acest lucru însemană că, în spatele gurii, în spatele nasului, în spatele limbii, se găsesc structuri limfatice astfel încât, în momentul în care intră un virus, o bacterie, să se creeze acolo „anticorpii” necesari pentru a combate acele virusuri sau infecții.  Păstrând anumite proporții, polipii și amigdalele reprezintă primii apărători ai organismului uman. Din această cauză, de exemplu, un copil face mult mai multe infecții, comparativ cu un adult. În viața lui a venit de foarte puține în contact cu diversele infecții. În mod normal, când răcim, polipii și amigdalele se hipertrofiază ca urmare a faptului că acolo organismul începe o luptă, produce informație care o trimite corpului de la acel nivel”, a menționat dr. Fănuță.

Până la intervenția chirurgicală, există mai multe etape ce țin de partea de tratament medicamentos.

„Există o terorie mai veche, conform căreia primăvara și toamna se fac operațiile de polipi și de amigdale. Trebuie să înțelegem cum funcționează organismul uman. Nu este bine să îl considerăm o chestie din care tot scoatem câte ceva. Nu este firesc, clar. Trebuie analizat foarte bine și abia apoi, când chiar nu mai sunt variante, să luăm decizia efectuării unei intervenții”, a precizat medicul.

Acesta a explicat de ce acum, spre deosebire de copilăria noastră, a celor trecuți de 35 de ani, de exemplu, ne confruntăm cu tot mai multe virusuri.

„În prezent, spre deosebire de copilăria noastră, din cauza libertății de mișcare, a globalizării, anumite persoane ies din țară, iar când revin aduc virusuri pe care le iau din diverse colțuri ale lumii, unde noi nu aveam acces în trecut. Ajungând acasă, copilul intră în colectivitate, merge la grădiniță, de exemplu. Acolo petrece timp într-un spațiu unde 10-20 de copii schimbă virusuri între ei. Astfel este normal că într-o astfel de colectivitate să apară copii care răcesc, dar cu toții răcim. Nu este un capăt de țară”, a mai spus medicul craiovean.

CITEȘTE ȘI: Temperatura optimă în casă. Sfatul medicului Cristina Cornoiu

Când tratamentul medicamentos nu aduce rezultatul scontat, abia după epuizarea tuturor variantelor, se recurge la operația de scoatere a polipilor.

„Există, categoric, și acea situație când se poate ajunge să fie scoși polipii. Dacă apar modificări la nivelul urechii, copilul este tratat și, după ce îi urmărești evoluția, nu vezi un semn bun, tratezi până își revine la normnal. Când se întâmplă acest lucru și copilul respiră bine pe gură, episodul se încheie cu vindecare completă. Când revine în colectivitate, nu este exclus să o ia de la capăt, dar cu cât intrăm mai des în colectivități, la vârstă mică, cu atât mai dese vor fi aceste infecții. Avantajul este că pe termen îndelungat, imunitatea copilului se capătă din toate aceste infecții mici și repetate. Majoritatea copiilor face infecții virale. Și, foarte important, nu dăm antibitiotic pentru orice astfel de infecții. Dacă după o perioadă de timp, copilul este in familie, nu mai intră în colectiv, este clar că acolo este o problemă. Dacă nu trece otita și apar complicații , cu siguranță, intervenția chirurgicală de scoatere a polipilor, așa cum o știm cu toții, se poate face”, a explicat dr. Fănuță.

Doctorul a subliniat faptul că aceste intervenții NU SE FAC PREVENTIV.

„Din cauza tratamentului incomplet sau o reacție a copilului, polipii nu mai revin la situația anterioară răcelii.  Se produce hipertrofie sau fibrizare și atunci se impune intervenția chirurgicală.  Aceste lucruri nu se fac însă preventiv. Când suntem răciți, de exemplu, mai ales în timpul nopții, toți respirăm greu, nu ne odihnim. Nu ne tăiem nasul preventiv pentru a nu mai avea de suferit la o eventuală răceală. Prin intervenții chirurgicale nu facem prevenție. Până la oprație este indicație terapeutică, de tratament. Când epuizăm tratmentele și nu se văd rezultate, abia atunci se ia în calcul varianta intervenției chirurgicale. Dacă mă întrebați pe mine, eu niciodată nu am dat indicație de operație la o primă consultație”, a adăugat medicul.  

În privința vârstei copilului, dr. Fănuță spune că se fac operații sub 2, 3 ani doar dacă sunt cazuri excepționale.

„În principiu, până la vârsta de 2, 3 ani, nu se fac astfel de intervenții. Evident,  sunt și cazuri excepționale când nu sunt alte variante, dar sunt foarte rare aceste situații. În cazul meu, cel mai mic pacient operat de polipi a avut 3 ani și jumătate, cam așa. Trebuie să păstrăm etica profesională și față de pacienți pentru că, spre deosebire de un adult, o intervenție făcută unui copil îl va afecta toată viața. Una este să operezi un pacient la 60, 70 de ani, alta un copil de 2, 3 ani. Te gândești că tipul tău de intervenție îl poate afecta pe termen îndelungat. Scoatem polipii, amigdalele, la 3 ani, de exemplu. Dacă acestea sunt puse cu un scop, să apere, înseamnă că au și ele un rol. Nu scoatem preventive”, a mai spus medicul Bogdan Fănuță.

Nu există nici protocoale în care să se precizeze la ce număr de infecții se fac intervenții chirurgicale. Tendința este să se ajungă la terapii personalizate, nu la protocoale standard.

„Vin pentru o a doua opinie, clar. Din păcate, nu există protocoale în care să ni se spună la câte infecții scoatem polipii sau amigdalele, de exemplu. O decizie de acest gen ar însemna că ne standardizăm. Dar noi, genetic, suntem unici. Ne raportăm la persoană. Acesta este și motivul pentru care tendința este să se ajungă la terapii personalizate. Individul este unic și trebuie să îi aplici tratament pe ceea ce este el”, a explicat dr. Fănuță.  

Acesta a mai spus că după ce s-a făcut intervenția, copilul stă 24 de ore sub supraveghere medicală. Recuperarea, vindecarea definitivă a locului operat durează, potrivit medicului, între trei și patru săptămâni.

Dezavantajul că nu mai ai polipi depinde de vârsta la care faci operația.

Dacă se întâmplă la 8, 9 ani…când rolul lor se diminuează, nu mai ai niciun dezavantaj.

„Rolul polipilor este în copilărie, după cum spuneam, sunt primii apărători. Apoi se atrofiază și nu se mai impun intervenții chirurgicale”, a conchis medicul Bogdan Fănuță.