INTERVIU | Oana Bică, despre cum să conturezi o poveste de succes ca antreprenor: „Îmi doresc să nu dezamăgesc oamenii care au încredere în mine. Este lucrul pentru care lupt cel mai mult”

Administrație, politică, acum antreprenoriat…toate făcute, cu responsabilitate, de către un om care a știut tot timpul cât de importantă este echipa. Oana Bică ne povestește, într-un interviu, despre cum reușește să fie tot timpul fresh, despre ce a învățat în cei peste 20 de ani petrecuți lângă oameni de tot felul și, foarte important, despre ce și-a propus să realizeze ca antreprenor. Un antreprenor care de o bună perioadă de timp conturează povestea „Casa cu Tei”. Și o numim poveste pentru că Oana o numește așa, nedorind să se limiteze la ideea unei afaceri.   

Reporter: Oana, tu ai luat decizia să pui bazele acestui proiect într-un moment când apele nu erau chiar foarte limpezi nici în România, nici în exterior. Ce a fost? Curaj…sau poate ai folosit un moment de criză pentru a-ți arăta ție că poți și mai mult?

Oana Bică: Cred că a fost…puțină nebunie. O nebunie ce a venit într-un moment în care, crede-mă, că nici măcar o secundă nu m-am gândit ce se întâmplă la nivel global sau național. Atât de tare îmi doream să îmi demonstrez că pot să fac lucruri și în privat și că pot să fac lucruri pe mintea mea, pe puterea mea și pe tot ceea ce am construit eu în toți acești ani, pentru mine, ca om în primul rând. Totul a venit așa ca o provocare și ca o mare oportunitate. Așa cum am mai spus-o, pe mine m-a fascinat tot timpul locul acesta. Mi se părea, cumva, că spune o poveste și de aceea o și văd ca pe o poveste. Nu o gândesc și nu am gândit-o, nici măcar o secundă, din punct de vedere financiar, pentru că sunt convinsă că dacă aș gândi-o așa, nu cred că mi-ar mai ieși așa cum îmi iese. În plus, am avut noroc să dau de niște oameni minunați, proprietarii locației, familia Enăchescu. Sunt oameni foarte, foarte deschiși, oameni care mi-au oferit tot sprijinul lor și mi-au dat girul lor ca eu să reușesc să fac din locul acesta ceea ce este acum și să-l transform în timp, pentru că sunt sigură că va fi mult, mult peste ce este acum.

Rep.: Ați regândit cumva povestea „Casa cu Tei” în momentul în care ați pornit proiectul, ați adus ceva nou aici?

Oana Bică: Eu o gândesc așa: aș vrea cumva să fie văzută ca o comunitate. Nu vreau să fie văzut ca un simplu restaurant. Vreau să fie acel loc în care oamenii vin, se simt bine, încep să se cunoască între ei. Se întâmplă lucruri frumoase. Aici vin artiști foarte buni…deja ne-au călcat pragul foarte, foarte mulți artiști buni. Vreau ca oamenii să găsească amabilitate aici. Vreau să știe că de fiecare dată când intră în locație, cineva le zâmbește, cineva le vorbește frumos, cineva este la dispoziția lor. Aș vrea ca atunci când vin aici, oamenii să simtă că ajung, metaforic vorbind, la mine acasă, nicidecum că vin într-un restaurant, nicidecum că vin într-o locație și atât. Deși poate din exterior pare o locație scumpă sau exclusivistă, datorită clădirii care este foarte impunătoare, noi vrem să transformăm treaba asta într-o comunitate. Acesta este și motivul pentru care am gândit-o pe sistemul de a face evenimente și de a aduce artiști, pentru că oamenii spun DA unor astfel de acțiuni, se împrietenesc, se întâmplă lucruri frumoase, se leagă prietenii, se leagă chiar și afaceri. Într-o astfel de chestiune, oamenii se cunosc și pot colabora. Eu o gândesc ca pe o comunitate, nicidecum ca pe o afacere.

Rep.: Înainte de Casa cu Tei ai mai avut de-a face cu ceea ce presupune antreprenoriatul? Noi te știm pe tine din administrație, din domeniul politic…

Oana Bică: Cred că acesta-i felul meu de a fi. Am mai lucrat acum foarte mulți ani în privat, ce-i drept, pentru scurt timp, însă nu cred că acest lucru are vreo importanță. Poate că și datorită zodiei, eu fiind Berbec, sunt așa. Se spune că noi ne ducem așa cu capul înainte, însă nicio secundă, în nimic din ceea ce m-am implicat până acum, nu m-am gândit că nu pot să reușesc. Mă bazez foarte mult pe mine, pe cât sunt de ambițioasă, pe cât sunt de puternică, pe cât sunt de corectă, pe cât sunt de sufletistă și știu că dacă mă implic maxim în ceva, este absolut imposibil să nu reușesc. Mă bucură faptul că, de exemplu, tu ai venit către mine să vorbim despre această poveste. Este o bucurie enormă. Îmi dovedește că 21 de ani de politică și de asumarea a faptului că sunt persoană publică sau, mă rog, mai mult sau mai puțin persoană publică, pentru că mi se pare așa, că sună ca un clișeu, mă bucur că după atâția ani am rămas cu foarte, foarte mulți oameni frumoși.

Rep.: Cum reușești să rămâi în sfera antreprenorului care are o relație bună cu angajații?

Oana Bică: Am aceeași chestiune pe care o aveam și când lucram în administrație publică și consider că oamenii trebuie să-ți știe de rușine, ci nu de frică. Consider că pe oameni trebuie să îi iubești mai mult atunci când merită cel mai puțin, că trebuie să fii lângă ei în momentele foarte, foarte grele ale lor, pentru că și eu de-a lungul vieții am trecut prin astfel de situații și au fost momente pe care le-am trăit singură, momente pe care am decis să le trăiesc singură, dar au fost și foarte multe momente în care am avut oameni frumoși alături. Plus că mai am o chestiune pe care cred că am moștenit-o cumva de la tatăl meu: nu sunt conflictuală.

Rep.: Tu nu te cerți? Îți impui să nu faci asta sau este o stare?

Oana Bică: Nu. Nu mă cert cu nimeni, nu intru în conflicte, în războaie care nu sunt ale mele. Este o stare a mea. Nu îmi impun nimic, dar mă afectează, mă încarc foarte tare. Am momente în care plâng. Îmi asum acest lucru. Nu sunt de piatră, dar nu aș putea să lucrez altfel. Cât timp am fost director la Ansamblul Folcloric „Maria Tănase”, îmi amintesc că atunci când organizam spectacole eram foarte bine, mă mobilizam, ieșea totul bine, încrezătoare fiind în echipa mea, dar la sfârșitul fiecărei acțiuni mă duceam singură undeva și plângeam…era modul meu de a mă descărca. Nu-mi place să vorbesc urât cu oamenii, să îi jignesc, să îi fac să se simtă inferiori pentru că eu, când am pornit în viață, și am pornit cumva singură, nu-mi este rușine să spun că am plecat de la lipit afișe. Când m-am înscris în PSD, aveam 19 ani. Plecam dimineața, la ora patru, cinci, și da, lipeam afișe.

Rep.: Cunoscând și parcurgând aceste etape, te ajută acum…

Oana Bică: Tocmai de aceea nu îmi place să fac omul să se simtă inferior, în schimb, mă deranjează foarte tare când cineva profită de bunătatea mea.

Rep.: Fiind o persoană publică…sigur că te lovești de acest lucru…

Oana Bică: Acest lucru…cu persoana publică vine la pachet cu toate…și bune și rele. Nu mă gândesc la cele rele însă. Nu are rost. Cele frumoase și bune sunt atât de multe. Mi se pare că am datoria să fiu foarte sinceră. Sunt foarte sinceră în ceea ce fac aici, sinceră și cu viața personală, pentru că fiind persoană publică viața personală nu mai este chiar a ta și atunci mi se pare normal să fiu sinceră. Sunt sinceră și cu cei care nu mă plac pentru că în momentul în care ești sincer, nimeni nu se mai poate agăța de nimic. De-a lungul timpului am cunoscut oameni atât de frumoși de la care am avut ce învăța. Am avut norocul să întâlnesc oameni ce au avut încredere în mine și poate că nu aș fi putut niciodată să îmi demonstrez calitățile dacă acei oameni nu îmi dădeau girul lor.

Rep.: În această poveste începută anul trecut, cum procedați în privința stabilirii obiectivelor. Planuri pe termen scurt sau îndelungat?

Oana Bică: Este normal să o gândești cumva și pe termen lung, deși eu sunt omul momentului. Fac și lucruri bătând din palme, dar în privința artiștilor este normal să le gândesc din timp pentru că ei au un program. Eu vreau să aduc aici artiști buni, consacrați. Sunt în discuții cu Dan Bitman pentru terasă, cu Proconsul pe care i-am avut când am deschis crama și am multe alte surprize pentru acest an. O să gătim în fața oamenilor ce ne trec pragul, o să venim cu lucruri noi și drăguțe.

Rep.: Ce evenimente putem organiza aici?

Oana Bică: De la evenimente personale, cum sunt botezurile, cununiile, nunțile, până la simpozioane, întâlniri de firmă. Am lăsat deschisă această zonă pentru că îmi doresc ca oamenii să ne cunoască. Am în plan proiecte pentru mămici, pentru copii și chiar pentru tătici.

Rep.: Tu ești prezentă mai tot timpul aici…

Oana Bică: Mi se pare normal să fiu. Dacă oamenii au încredere ca eu să le organizez un eveniment, mi se pare de foarte mult bun simț măcar să trec să îi văd, să îi salut. Să știe că sunt în locație și că dacă au nevoie de ceva, sunt acolo. Am foarte mare încredere în colegii mei, dar prefer să fiu prezentă.

Rep.: Care a fost cea mai mare provocare, până acum?

Oana Bică: Cel mai mult îmi doresc să nu dezamăgesc oamenii care au încredere în mine. Este lucrul pentru care lupt cel mai mult. Nu vreau să îi dezamăgesc pe cei care mi-au dat girul să mă ocup de această treabă, pe Dragoș și pe Irina. Nu vreau să dezamăgesc oamenii care intră în locație auzind povești frumoase din mediul online, practic să li se confirme că fix așa este. Au venit spre mine oameni pe care nu aș fi crezut că o să-i simt vreodată aproape, dar în același timp am și dezamăgirile mele pentru că se întâmplă ca nu toată lumea să se bucure pentru mine. Dacă nu se bucură, măcar să nu arate că nu o fac.

Rep.: Oana, mai ai timp și de politică?

Oana Bică: O am în sânge și nu știu dacă aș putea să renunț vreodată(râde n.r.). Să știi că politica are frumusețea ei. Dacă nu aș fi făcut politică, dacă nu m-aș fi înscris într-un partid politic, nu aș fi cunoscut niciodată oamenii pe care îi cunosc acum. Puteam să trăiesc 10  vieți. Am cunoscut atât de mulți oameni frumoși, atât de multe femei puternice și sunt o norocoasă. Unele care și-au asumat partea de persoană publică, altele căror nu le-a plăcut, dar care sunt extrem de puternice. Nu este ușor să își asumi acest rol. Vin și bârfe și răutăți. Responsabilitatea este mare și, de exemplu, eu tot timpul a trebuit să fiu atentă la imaginea mea, la ce vorbesc, unde vorbesc…nu de teama de a nu spune prostii, ci ca ceea se spun să nu fie interpretat greșit. Este dureros când ești judecată doar pentru că ești femeie, că arăți într-un fel…

Rep.: Ai trăit și acest sentiment?

Oana Bică: Am trăit-o și o trăiesc și acum. Fiind femeie, nefiind căsătorită am mai trăit și moente din acestea. Sunt zile în care nu știu de unde îmi iau puterea să mă ridic, dar cel mai mult mă bucur că eu și cei dragi mie suntem sănătoși.

Rep.: De când ai ales domeniul politic?

Oana Bică: De la 19 ani și fac 41…peste puțin timp. Am 22 de ani de politică. Am trăit atât de multe momente frumoase alături de colegii mei din partid încât aș putea să scriu o carte și ar fi una frumoasă. Am întâlnit oameni fabuloși. Oameni de la care am învățat lucruri frumoase, dar și oameni de la care am învățat și cum să nu fiu. Contează. Chiar dacă am făcut un pas în spate, eu nu o să plec niciodată din PSD și dacă aș hotărî vreodată să o fac, aș pleca și pur și simplu aș fi plecată. Nu aș schimba partidul. Nu m-aș vedea făcând campanie împotriva vreunui coleg de-al meu. Mi-aș încălca principiile. Sunt membru de partid în prezent, în continuare la dispoziția partidului atunci când este nevoie să fiu undeva.

Rep.: Din administrație îți lipsește ceva acum?

Oana Bică: Știu ce spui…Cât am lucrat în administrație, cât am fost vicepreședinte al Consiliului Județean Dolj, eram partea frumoasă a lucrurilor și mergeam la lucrurile frumoase, la inaugurări deosebite. Aceste lucruri îmi lipsesc. De exemplu, îmi lipsește să îmi trimită Florin Ridiche, de la Muzeul Olteniei invitație la un anumit eveniment(râde n.r.). Cel mai și cel mai mult îmi lipsec oamenii de acolo, dar am norocul că nu m-am rupt complet de ei. Suntem, în continuare prieteni, bem o cafea…cu cei care contează, evident, pentru că sunt și oameni care pentru mine nu mai contează.    

Rep.: Ce face Oana când nu conturează povestea Casa cu Tei și nici nu face politică? Mai are timp de altceva?

Oana Bică: De când sunt în această poveste, nu prea mai am timp de altceva. Știu doar drumul spre casă, seara, și de acasă către aici. Nu îmi pare rău că fac acest lucru. Am satisfacții, îmi place și tot acest timp este un timp al meu pentru mine. Când totuși prind moment, fac toate lucruri care îmi plac: merg la saloane, am grijă de mine.

Rep.: Să facă femeile pași pentru dezvoltarea lor, fără să țină cont de acele interpretări despre care vorbeam?

Oana Bică: A fi femeie poate fi un atu. Mai bine să o gândim așa pentru că o femeie drăguță, inteligentă, curajoasă cu puțin tupeu frumos poate să reușească. Nu trebuie să ne gândim la acea parte urâtă a lucrurilor. Bârfite și vorbite vom fi în orice mediu unde lucrăm, în orice domeniu. Femeile să fie asumate și le încurajez din tot sufletul să ia decizii pentru ele, fără să ia în calcul interpretările.