Un aforism de Tudor Gheorghe Calotescu este motto-ul Jurnalului de Arte azi – ”E atât VERDE în viaţa mea încât, cred că în altă lume am fost iarbă… călcaţi-mă uşor!” și eu îmi permit să adaug CITIȚI-MĂ CU DRAG așa cum scriu!

Un lucru te învață MUZICA – să asculți. Un alt fel de lucru te învață ARTA PLASTICĂ – să privești! Amândouă, ca un duhovnic bun, care tace și te îndeamnă cu degetul arătând Cerul. Si Cerul este ALBASTRU, acolo, Sus, la El și aici Jos, pe Pământ la noi este predominant VERDELE, un ”personaj” pozitiv și purificator. Și tema de astăzi este CULOARE.


Amintirile mele cele mai îndepărtate legate DE VERDE au curios, legătură cu pianul. Mă așezam pe scaunul făcut special pentru Oana, rotativ, vopsit în VERDE de tatăl meu, începeam să apăs clapele atunci noi și perfect albe…(acum îngălbenite de timpul hain!)și închideam ochii. În mintea mea de copil gândeam (fără sa spun cu voce tare – că m-ar fi luat mama la discuții…) că dacă vreodată ajung bătrână sau ceva rău se întâmplă și nu voi mai vedea, o să cânt… așa… și așa… frumos… cum învâț ”acum”… și nu voi simți nicio nenorocire, niciun Rău nu va mai avea putere asupra mea… Pentru că degetele mele or să-mi construiască o lume magică. Și mă găndeam că aici, pe planeta noastră, cei mai mulți oameni închid ochii să viseze, să nu vadă, să trăiască într-o lume imaginară, așa că nu aș fi pierdut nimic, odată cu vederea, ci dimpotrivă, aș fi fost binecuvântată cu toată frumoasa imaginație, și creativitate și sensibilitate pe care oamenii de aici, de lângă mine, închid ochii să o guste doar trecător. Gânduri de copil!

Să revin. Azi nu este despre UN COPIL, astăzi este despre o lume minunată plină de copii.

”Săptămâna Verde” la Liceul de Arte” Marin Sorescu” din Craiova, a fost despre bucurie, călătorii și activități recreative, relaxante și constructive.


Elevii liceului nostru – mici și mari artiști – împreună cu învățătorii, diriginții și cadre didactice, ajutați și de personalul auxiliar și coordonați și susținuți în toate demersurile de către managerul instituției domnul director Prof. dr. Eduard-Eugen Gegiu, au realizat ”minuni”!

Am surprins discuția unor trecători și ca un tâlhar de bunătăți îmi permit să v-o împărtașesc, cu speranța că poate nu supăr dacă se va întâmpla ca ei, să se regăsescă printre cititori. Trecând pe lângă ceasul care indică ora 7 – și fila de jurnal tot 7 este! – cele două persoane au exclamat sincer, cu o mimică plăcut surprinsă – ”Ce veselie și culoare în curtea asta! Oare ce-i aici?! Grădiniță sau… uite și stâlpii ăia ce interesanți sunt și ce frumos i-au pictat! Aaa… cred că este școala de artă aici!”

ESTE – și grădiniță, și școală de artă… și de muzică, dar ”dormeau” instrumentele la ora aceea și singura muzică era forfota intersecției aglomerate. Am zâmbit necontrolat cu gândul că spațiul nostru altădată gri, s-a transformat într-o grădină de relaxare și învățare, plină de culoare, de flori și desene care scot din anonimat și trezesc privirile trecătorilor din rutina și ”neculoarea” spațiilor din apropiere…


Și ce este cel mai important, că elevii preșcolari, școlari și liceeni, toți, au contribuit fiecare, cu două mâini dibace, la imaginea ”casei” lor, o imagine ”plină de originalitate care aduce un plus valoare caracterului vocațional pe care îl are unitatea noastră de învățământ” după cum afirma, într-un interviu televizat, domnul director.

Ar fi trebuit să scriu o broșură să pot cuprinde implicarea fiecăruia în această săptămână! Dar constrânsă de Timp (iar hain!) și de Spațiu… și de răbdarea cititorului, pentru că nu doresc să plictisesc, am ales să stau de vorbă cu doamna profesor Lidia Mărgelu, cea care a proiectat amenajarea spațiului din fața intrării profesorilor și să vă las curiozitatea de a vizita liceul cu toate spațiile sale, într-o zi a Porților Deschise, pentru doritori.
Immanuel Kant afirma că „un produs organizat al naturii este acela în care toate părțile sunt reciproce – scopuri și mijloace.”


Doamna Profesor mi-a mărturisit că a dorit ”să împletească ideea unui spațiu de relaxare” – care să fie complementar al Proiectului Pilot numit ”Grădina de relaxare, liniște și învățare” aflat în dreapta Sălii Mari de Festivități a liceului – ”cu o lucrare artistică, cu trimitere de la estetic la funcțional”.


Astfel, cei 5 stâlpi au fost pictați de elevii claselor de arte plastice, a IX-a și a XI-a, ajutați și îndrumați de dânsa, în jurul cărora există o bancă au fost gândiți ”ca simbol al unui instrument muzical care face trimitere la TREPTE ASCENDENTE” – naiul sau harpa spre exemplu – și ”care conduc spre înâlțare spirituală”, pentru că studiul și cunoașterea artelor de orice natură, în această direcție ne conduc!


Rondurile de flori din dreapta și din stânga fac parte din acest complex artistic și sunt simbolul inițialelor Liceului de Arte ”Marin Sorescu” – ”S”-ul în fața intrării profesorilor și ”M”-ul lângă totemuri.
Imaginile și filmulețele surprind doar câteva din momentele frumoase și relaxante petrecute în această săptămână, atât în spațiul de poveste al Liceului de Arte ”Marin Sorescu” cât și în călătoriile drumeților artiști.


VERDELE este o culoare relaxantă care revitalizează corpul și mintea, ne echilibrează emoțiile și creează sentimentul de siguranță. Verdele induce ideea de echilibru și armonie, renaștere, nemurire, pace. Studiile au demonstrat faptul că această culoare crește nivelul de histamină din sânge, ceea ce reduce dilatarea vaselor de sânge. În consecință, mușchii se relaxează. Având un efect calmant, această culoare alungă emoțiile negative, ameliorând semnificativ depresia, anxietatea și starea de nervozitate. Știați că verdele este des întâlnit în studiourile de televiziune deoarece reduce tracul și amplifică concentrarea?

Jurnalul meu de Arte nu putea să treacă nepăsător pe lângă spațiul VERDE în care se petrec toate poveștile despre Devenirea artiștilor și Oamenilor pe care încercăm să îi „modelăm”.


Am ales să vă deschid curiozitatea cu o Pastilă de Istoria Muzicii, pentru a completa tabloul poveștii despre cum arată azi Liceul de Arte ”Marin Sorescu”.


Ziua de 28 aprilie 1940 a adus la Leningrad într-o familie modestă, pe cea care avea să devină cunoscuta pianistă Elena Cosma (decedată în 2001). A urmat cursurile Conservatorului de Muzică din Leningrad ”N.A. Rimski-Korsakov” și pe cele ale Conservatorului ”Ciprian Porumbescu” din București, unde mai târziu a fost profesor. A susținut numeroase recitale, a realizat nenumărate înregistrări pentru postul național de radio și a avut apariții în direct la posturi celebre de televiziune atât în țară cât și în străinătate (Italia, Germania, fosta URSS și fosta Iugoslavie). Se remarcă prin faptul că execută/ concretizează prima imprimare pe disc a ”Sonatei Nr. 2 pentru pian și vioară” a lui George Enescu, parte a integralei discografice ”George Enescu” realizată de Electrecord pe LP.


În mintea mea audiția acestei lucrări pictează o lume onirică în care culoarea VERDE este asociată perfect cu modulațiile care migrează din tonalilatea Fa minor spre tonalități ”deschise” păcii și liniștii.


Astăzi, târziu, Jurnalul de Arte scrie povestea despre liceul nostru, care a încheiat o săptămână veselă, explozivă și plină de culoare. Am vrut să iese din tiparul cu care am obișnuit cititorii, Fila de azi. Sau așa s-a întâmplat să vrea Destinul.

Și pentru că … am citit undeva și ce am citit m-a dus cu gândul tot la culoarea VERDE, spunea un prieten virtual că ” pentru bunul simț și bunul gust nu există surogat. … și un gram de intelegență emoțională și analitică – sunt aproape ca o vrajă protectivă și vitală echilibrului nostru!”

Și pentru că Johann Wolfgang von Goethe afirma că ”Fiecare vede lumea așa cum o vede inima lui” vă las să urmăriți cu bucurie copii noștri artiști.

Material realizat de Oana Constantinescu, profesor de pian în cadrul Liceului de Arte Craiova.