După stabilirea unui diagnostic de cancer, mamă sau tată fiind, ceea ce îi spui copilului tău va depinde de vârsta lui, de ceea ce el este capabil să afle, de modul cum îl faci să înțeleagă situația ta medicală, de consecințele pe care și le construiește la nivel mental pe baza informațiilor oferite de tine, explică Ramona Schenker, onco-psiholog în cadrul Centrului de Oncologie și Radioterapie Sfântul Nectarie din Craiova.
Într-o astfel de situație apărută într-o familie, felul în care se discută cu un copil depinde foarte mult de vârsta acestuia.
„De exemplu, copiii cu vârste cuprinse între 0 și 3 ani nu au capacitatea de a înțelege noțiunea de cancer. Cel mai mult se vor teme că personalul medical le va lua părintele și le va fi frică de procedurile medicale pe care nu le pot înțelege. Copiii din această categorie de vârstă trebuie asigurați că nu vor fi abandonați, că vizita părintelui la spital este ocazională și că va reveni acasă.
Spune-i copilului tău că, atunci când tratamentul se termină, te vei întoarce acasă. Dacă știi câte zile va dura internarea, împărtășește aceste detalii.
Pentru că tot timpul există imprevizibilul, nu ai de unde să știi cum se poate complica o internare sau o procedură medicală, părinții ar trebui să le vorbească despre aceste posibile evenimente într-un limbaj simplu, clar și liniștitor”, explică Ramona Schenker.
Copiii cu vârste cuprinse între 3 și 7 ani înțeleg noțiunea de cancer, dar explicată în termeni simpli, spune onco-psihologul.
„Întrebați-i ce cred ei despre cauza acestei boli, de ce s-a întâmplat? Ei au nevoie de asigurarea că nu comportamentul lor a cauzat boala părintelui, au nevoie de asigurarea că nu vor fi abandonați. Copiii de vârstă preșcolară se pot teme că părintele bolnav va ajunge să locuiască la spital. Este important să-i spuneți copilului dumneavoastră că vă veți întoarce acasă.
Pentru că le este frică de durere, încercați să fiți sincer cu copilul dumneavoastră în legătură cu intervențiile medicale și tratamentele care vă pot genera stări de rău. De asemenea, explicați-i copilului că tratamentul, chiar dacă vă face să nu vă simțiți bine acum, are rolul de a face bine. Explicați-i că medicii vă ajută atunci când anumite tratamente vă fac să vă simțiți rău”, continuă onco-psihologul din Craiova.
Copiii cu vârste cuprinse între 7 și 12 ani pot înțelege o explicație mai detaliată a cancerului.
„Este foarte puțin probabil să creadă că boala părintelui a apărut pentru că el a făcut ceva greșit. Înțeleg mult mai bine importanța unui tratament medical care să ducă la ameliorarea stării de sănătate. Încercați să fiți sincer cu copilul dumneavoastră în legătură cu intervențiile medicale și tratamentele pe care le urmați.
Copilul dumneavoastră va auzi mesaje despre cancer din alte surse, cum ar fi școala, televizorul și internetul. Încercați să vă încurajați copilul să vă împărtășească orice detalii pe care le învață. Vă va ajuta dacă puteți discuta împreună, în loc să vă faceți griji pentru copilul dumneavoastră de unul singur”, menționează Ramona Schenker.
La rândul lor, adolescenții pot înțelege o explicație complexă a cancerului și pot avea multe întrebări detaliate.
„Cel mai probabil se vor gândi la cancer în termeni de simptome și cum vor afecta acestea viața de zi cu zi a familiei, cum ar fi școala, vacanțele, prietenii și alte activități care pot fi perturbate, sau poate vor dori să se implice alături de dumneavostră în demersurile medicale pe care le veți face.
De asemenea, este o perioadă în care preocupările cu privire la aspectul lor fizic și nevoia lor de a se potrivi cu ceilalți este normal. S-ar putea să-și facă griji cu privire la schimbările fizice pe care le veți suferi pe parcursul tratamentelor. Discutați sincer cu adolescentul despre posibilele efecte secundare.
Va auzi informații despre cancer din foarte multe surse. Fă tot posibilul să întrebi despre orice detalii pe care adolescentul tău le primește din altă parte. De asemenea, află despre temerile specifice ale adolescentului, astfel încât să puteți discuta împreună despre toate aceste detalii”, conchide onco-psihologul.