Ce riscuri sunt în cazul copiilor cărora părinții aleg să nu le spună nimic despre această boală? De ce trebuie să ținem cont? Sunt ei protejați sau li se face mai mult rău? Răspunsul l-am primit de la Ramona Schenker, onco-psiholog în cadrul Centrului de Oncologie Sfântul Nectarie din Craiova.
Deși pare greu de adus în discuție și poate mulți părinți preferă să țină copilul la distanță, când apare un diagnostic de cancer, specialistul explică de ce este importantă comunicarea.
„Mulți părinți cred că își protejează copilul dacă nu vorbesc despre cancer. Ce nu știu mulți dintre ei, este că este important să-i vorbești copilului tău despre această afecțiune medical și chiar să folosești cuvântul „cancer”. De ce? Pentru a preveni problemele psihologice care pot apărea la copii atunci când un părinte este diagnosticat cu cancer: tulburări de adaptare, anxietate și depresie”, explică Ramona Schenker.
Sunt riscuri ca informația să vină din exterior și atunci apar repercursiunile. Apar situații care vor necesita o și mai complexă explicație tocmai pentru a-i recâștiga încrederea copilului.
„Copilul dumneavoastră va auzi acest cuvânt și informații despre acest subiect din alte surse, de la alte persoane. Copiii care nu cunosc informații despre o anumită noțiune, își folosesc imaginația pentru a completa golurile de cunoștințe. De exemplu, ei pot crede că boala părinților este o pedeapsă pentru că au făcut ceva greșit, sau că au făcut ceva rău iar părinții s-au îmbolnăvit din cauza lor. În plus, a nu știi ce este în neregulă sau la ce să se aștepte poate cauza copilului anxietate, stres și frică. Majoritatea copiilor simte deja că ceva nu este în regulă. Este posibil să se întrebe de ce părintele nu mai are păr, de ce nu se simte bine frecvent, sau să se întrebe de ce se duce frecvent la medic sau la spital”, adaugă specialistul.
Cine nu poate folosi direct cuvântul „cancer”, poate apela la alte variante, dar important este să fie în sfera problemei medicale pentru a clădi acea relație de încredere cu copilul.
„Este important să vorbiți copilului dumneavoastră despre această boală. Nu trebuie neapărat să folosiți cuvântul cancer. Puteți să-l numiți sarcom, tumoare pe creier, tumoare la sân, etc., dar să fie o noțiune din sfera problemei medicale. Acest lucru ajută la construirea unei relații de încredere, ajută copilul să se simtă inclus în planurile familiei, care vor fi modificate datorită problemelor medicale care urmează. Comunicarea cu copilul va scădea sentimentul de confuzie și, de asemenea, îl va împiedica să afle diverse informații eronate despre această afecțiune, auzindu-le de la altcineva. Rețineți că, atât copiii, cât și adulții asimilează adesea cancerul cu moartea. Poate că nu vorbesc despre asta sau nu întreabă despre asta, dar aproape sigur află informații și devin îngrijorați de acest subiect. Așa că este crucial să fiți sinceri și deschiși cu ei și să abordați tocmai această frică”, conchide Ramona Schenker.
