“Numesc Arhitectură Muzica înghețată” – Johann Wolfgang von Goethe. Așa încep astăzi Jurnalul de Arte… Ziua care a trecut a fost despre Înălțare. Mi-a venit în minte imediat o amintire din perioada studiilor la Academie, legată de un profesor care a încercat să îmi ”trateze” timiditatea vocală (acum drept să vă spun, i-a reușit la maxim, că sunt greu de oprit! – să MAI și zâmbim că trece luna și mi s-au adus reproșuri, cu dragoste, e adevărat! că am un ton prea trist…) printr-o imagine care m-a marcat sufletește: ”Oana, pentru a putea proiecta sunete cât mai înalte cu vocea, privește la picioarele tale, spre Abis!”. Ciudată antiteză, dar valabilă pentru proiectarea tuturor Înățimilor… cel puțin, în viața mea!
Cred că este o importantă lecție de însușit! Cum altfel să simți că te înalți, dacă nu privind în jos? Cum să conștientizezi Înălțimea, dacă nu cu distanța până la Abis. Înălțare și Cădere – și între ele stă doar ZBORUL. Ce fascinant este că tot drumul acesta este dat de MĂSURĂ… Justă sau mai puțin… Măsura, vă spuneam în altă filă, este Omul!
Arhitectura, în mintea mea, este și matematică și acustică – pentru că geniul creator al unui arhitect cred că stă în proiectarea unui spațiu care să rezoneze cu ideea formei. Aici e Magia! “Arhitectura nu este o afacere inspirațională, este procedura rațională de a face cu sensibilitate și speranță lucruri frumoase; asta este tot” – afirma Harry Seidler, arhitect australian considerat a fi unul dintre exponenții de frunte ai metodologiei modernismului.
Protagonista de astăzi a Jurnalulului de Arte se numește Iris Elena Alstani, născută pe data de 9 iulie 2007.
Iris este elevă a Liceului de Arte „Marin Sorescu” din Craiova, în clasa a IX-a, la Secția de Arhitectură la clasa profesorului Diana Popescu. Ea a declarat că „acesta este primul an la Liceul de Arte „Marin Sorescu”. Mereu am considerat pasiunea mea pentru arhitectură o combinație între alte două pasiuni: arta și matematica. Pentru mine arta a fost o bună modalitate de exprimare și o schimbare a viziunii mele asupra vieții. Prin artă mă redescopăr zi de zi.”
Fiind susținută în totalitate de părinți, Iris a ales fără ezitare această secțiune care acum simte că o reprezintă ca persoană și spune ea, „îmi va reprezenta viitorul! Fiind la început, am avut ocazia să particip doar la câteva concursuri, așteptând la două dintre acestea rezultatele: “Protégez la nature” și “Povestiri din urbea veche: ornamentica arcadelor”.
Mișcările sigure și hotărâte ale lui Iris în desen, ce construiesc cu pasiune imaginile, conturează caracterul unui elev ambițios, serios care a proiectat deja viziunea Omului Frumos în devenire. „O altă pasiune este cititul. Îmi plac cărțile S.F., seria mea preferată fiind „Jocurile foamei” de Suzanne Collins. Sunt atrasă de astrologie, istorie și muzică (rock, jazz, pop)” – ne mai destăinuie Iris din modalitățile în care își petrece timpul liber și zonele ei de interes.
„Arhitectura este ajungerea la Adevărul dinafară”, afirma arhitectul de origine americană Louis Kahn. Cred că Iris este ghidată spre acest Adevăr de sensibilitatea și bucuria caracteristice unui început de drum.
Pastila de Istoria Artei – Artistul arhitect preferat al lui Iris este Zaha Hadid – numită ”regina curbelor”.
“Personalitatea și geniul ei au reușit să atingă întreaga sferă a arhitecturii mondiale prin munca sa de creație neîncetată și nelimitată. A reușit să rupă barierele unei profesii în derivă pentru a da naștere unui vis al neașteptatului stil <parametricism>, sinonim cu numele Zahei și devenit mondial”, afirma Bogdan Zaha, architect român la ”Zaha Hadid Architects”.
Dame Zaha Hadid născută la 31 octombrie 1950 în Bagdad, Regatul Irakului și decedată la 31 martie 2016 în Miami, Florida, s-a bucurat de privilegiul de a avea dublă cetățenie, irakiană și britanică.
După ce a absolvit Universitatea Americană din Beirut, și-a început cariera în Londra. Sunt numeroase însă locurile unde Zaha și-a desfășurat activitatea : Baku, Berlin, Roma, Hong Kong, Londra, New Haven (Connecticut), Chicago, Boston – iată doar câteva dintre cele mai cunoscute.
Din generația de arhitecți care au urmat modernismului, Zaha a fost cel mai tânăr membru și a fost un vizionar prin imaginația căruia a fost sfidat imposibilul. Zaha a mers cel mai departe și asemenea unui film de science fiction, lucrările ei au prezentat lumii un nou viitor, până atunci imposibil de imaginat și, ulterior, imposibil de ignorat. Zaha a influențat arta în multe domenii și a pus amprenta de la arhitectură, la modă și design industrial, oferind planetei un nou ”vocabular”. Ocupațile Zahei în domeniul artei au fost variate: arhitectă, designer, profesoară universitară, designer de bijuterii, artistă, sculptoriță, pictoriță.
Dintre distincțiile importante, vreau să amintesc și faptul că Zaha a fost prima femeie care a primit medalia de aur decernată de Institutul Regal al Arhitecților Britanici (RIBA), a fost câștigătoarea Premiului Uniunii Europene pentru Arhitectură Contemporană în 2003 apoi laureată a Premiul Sterling și primește Medalia pentru Științe și Arte în 2005. În lista publicației „Forbes” a fost una dintre primele cele 100 de femei cele mai puternice din lume. Și a ajuns membră a Institutului American de Arhitectură din anul 2008.
A proiectat, printre altele, Centrul Acvatic din Londra, Opera din Guangzhou și Căpitănia Portului Antwerpen. Dintre celebrele clădiri pe care vă provoc să le vizionați măcar virtual într-o călătorie care vă va plimba în viitor, m-am oprit la descrierea Centrului Acvatic din Londra, Stratford, numit de ziarul ”The Guardian” “cea mai spectaculoasă piscină municipală din lume”. Acest centru a fost construit inițial pentru Olimpiada din 2012 și a costat 269 de milioane de lire. Se asemănă unei catedrale care adăpoșteste două piscine de 50 de metri și are 2.500 de locuri. Acoperișul sub formă de val e susținut de trei coloane de beton, iar ferestrele imense inundă structura cu lumina naturală.
Pentru realizările sale i s-a acordat titlul de Doamnă-Comandor al Ordinului Imperiului Britanic (DBE) în 2012. Prima femeie din istorie recompensată cu Premiul Pritzker, echivalent al Premiului Nobel în arhitectură, Zaha Hadid a plecat dintre noi exact așa cum i-au fost caracterizate lucrările ”înaintea timpului”. La doar 65 de ani, arhitecta de origine irakiană s-a stins în urma unui stop cardiac, lăsând lumii o fenomenală imagine a unor fracțiuni spectaculoase ale Viitorului prin lucrările sale arhitecturale.
M-am conformat ideii precum că “fiecare nouă situație necesită o nouă arhitectură” expusă de arhitectul francez Jean Nouvel, atunci când m-am gândit la un Jurnal de Arte, scris de un profesor de pian…
Și închei fila de astăzi a scrisorii mele mărturisind că am stat departe de ”succesele care te înjosesc” și am simțit pe pielea mea ”înfrângeri care te înalță…”
Material realizat de către Oana Constantinescu, profesor de pian în cadrul Liceului de Arte din Craiova.
