”În spatele fiecărui cuvânt o lume întreagă stă ascunsă, aşteptând să fie imaginată” afirma Heinrich Theodor Böll, unul dintre cei mai proeminenți scriitori germani de după cel de-Al Doilea Război Mondial, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1972.


”Suflet, suflet de copil / prin ce colț te-ai dus tiptil?” Imi sună în minte cântecul Andei Călugăreanu și revăd cu emoție scrisoarea pe care în urmă cu 35 de ani Anda îmi desenase… o omidă… Personaj frumos ales ca să o însoțească în emisiunea televizată care bucura în acele timpuri pe unii dintre noi.

Nu știu de ce asociez mereu Ziua Copilului cu melodia aceasta?! Ziua de ieri este doar o sărbătoare fixată în calendar, dar cei care sunt părinți au privilegiul să o trăiască și să o simtă ca pe o sărbătoare, mereu…

Despre ce să scriu azi? Nu am găsit o temă anume. Mă bucur însă, că fără să fiu părinte, prin acest Jurnal de Arte, vorbind despre copiii frumoși și talentați ai liceului nostru, reușesc să mă bucur și eu de „sărbătoare” în fiecare săptămână.

Și pe fondul situației învățământului în această perioadă, gândesc despre cei care au în mâini soarta generațiilor viitoare, că manifestul este singura cale de a da un exemplu pozitiv și de a ieși din lanțurile umilinței și ale „neprețuirii”! Citeam undeva că ”nu există formă mai nobilă de apartenenţă la un popor decât aceea de a scrie în limba lui.” Și eu manifest!

Mihai Darius Ionuț s-a născut la data de 3 aprilie 2010, în Craiova, și în prezent este elev în clasa a VI-a la liceul nostru.

La vârsta de șapte ani a primit cadou o vioară de la părinți și ulterior a mers la un profesorul care l-a inițiat în tainele acestui instrument. A participat la concursuri și festivaluri de muzică populară unde a obținut diverse premii și trofee.

Din clasa a V-a a devenit elevul Liceului de Arte „Marin Sorescu”, la clasa de vioară a domnului profesor Stanciu Marius Ionuț.

Sub îndrumarea acestuia, a participat la concursuri naționale și internaționale de muzică clasică unde a obținut numeroase premii, dintre care amintim: Premiul II la Concursul Internațional „Mărțișoare Muzicale” organizat de către Colegiul Național de Muzică „George Enescu” din București; Premiul III la Faza zonală a Olimpiadei Naționale de Interpretare Muzicală, Premiul I la Concursul județean „Muzica în viața mea” organizat de către Liceul de Arte „Marin Sorescu” din Craiova; Premiul III la Concursul de Interpretare Muzicală „Geantă-Manoliu” organizat de Liceul de Arte „Victor Giuleanu”, Premiul II la Concursul Internațional de Interpretare Muzicală „Orpheus”, organizat de către Liceul de Arte „Constantin Brăiloiu” din Târgu Jiu și Premiul I la Concursul Interjudețean de muzică „Ion Ștefan Paulian” organizat de către Liceul de Arte „I. Șt. Paulian” din Drobeta Turnu Severin.

Darius declară că este „un elev care apreciază muzica clasică și este constant atras de valențele acestei arte”, menționând că Wolfgang Amadeus Mozart este unul dintre compozitorii lui preferați, despre care o să povestim de această dată, în Pastila de Istoria Muzicii.

Wolfgang Amadeus Mozart (născut Johannes Chrysostomus Wolfgangus Theophilus Mozart) s-a născut la 27 ianuarie 1756 la Salzburg, Austria. A concentrat în scurta sa viață, un volum imens de adevărate capodopere, lăsând istoriei neîntrecute opere, simfonii, concerte, muzică instrumentală de cameră, vocală, pentru pian și vioară, cor și absolut orice alt instrument. Tatăl său, Leopold Mozart, a fost un talentat violonist în orchestra de la curtea principelui-arhiepiscop de Salzburg, apreciat și pentru aptitudinile sale pedagogice. În registrul de botez, Mozart a fost înregistrat cu numele: Johannes Chrysostomus Wolfgangus Theophilus. Mai târziu, în Italia, și-a luat numele de “Amadeus”, traducerea latină a lui „Theophilus” care însemna „Iubitor de Dumnezeu”.

Încă de mic copil, Mozart dă dovada geniului său muzical. La vârsta de 5 ani, înainte de a ști să scrie, compune câteva piese pentru pian, transcrise imediat de tatăl său. În ianuarie 1762, Leopold Mozart obține de la arhiepiscopul Sigismund von Schrattenbach un concediu de trei săptămâni, pentru „a arăta lumii acest miracol”. Turneul a durat în realitate 9 ani. Atâtea pagini de istorie au descris detaliat viața acestui geniu și mi-am propus doar să vă invit să urmăriți filmul ”Amadeus” în care sunt surprinse aspecte importante pentru cei care vor să cunoască pe Mozart.

În martie 1790 a susținut ultimul său concert public, interpretând Concertul pentru pian KV 595. Începând din luna noiembrie 1791 sănătatea lui Mozart s-a degradat progresiv. Cauza decesului nu este clară. Diagnosticul medicului constatator a fost „febră cu eczemă”. Probabil cauza morții lui Mozart trebuie căutată într-o boală contactată în timpul copilăriei sale. Medicina modernă tinde spre o infecție cu streptococi, care nu a fost tratată în mod adecvat și ca urmare s-a produs o insuficiență cardiacă și care a antrenat și afectarea altor organe.

Speculațiile nu au lipsit, suspectându-se o otrăvire pusă la cale de rivalii lui, cum ar fi fost Antonio Salieri. Versiunea a devenit celebră și datorită filmului lui Milos Forman, ”Amadeus”, despre care aminteam mai sus și care a câștigat nu mai puțin de 8 Premii Oscar!

La 4 decembrie starea lui se ameliorează trecător, mai lucrează la compoziția ”Requiemului”, pe care însă nu va reuși să-l termine, oprindu-se la partea intitulată ”Lacrimosa dies irae”… Există mărturii că ”Requiemul” a fost comandat compozitorului de o persoană necunoscută, care i-a venit în vizită fiind îmbrăcată în haine de culoare neagră. Persoana a fost mai târziu identificată. Acesta era un slujitor al unui conte vestit care avea intenția de a interpreta ”Requiemul” compus de Mozart cu ocazia încetării din viață a soției sale, reclamând creația drept o compoziție proprie. Despre această întâmplare Mozart nu a mai aflat. El era convins că muzica și-o scrie pentru propria sa moarte. În ziua de 5 decembrie 1791 se stinge din viață, la doar 35 de ani. După un scurt serviciu divin la Catedrala Sfântul Ștefan din Viena, trupul neînsuflețit al lui Mozart este dus fără un cortegiu de însoțitori, cu toate că a avut parte de un succes imens în timpul vieții, din cauza vremii nefavorabile, la cimitirul Sankt Marx. Motto-ul lui Mozart a fost: „Mă simt cuprins de muzică. Muzica este în mine.”

Mozart a fost unul dintre cei mai exploatați copii-minune ai istoriei muzicii și a plătit un preț greu pentru acest lucru. Copii minune rareori reușesc să ducă vieți normale atunci când ajung la maturitate tocmai pentru că își dezvoltă un talent specific în detrimentul celorlalte. Cei care au cunoscut personalitatea neconvențională a lui Mozart mărturiseau că ”el era cel mai mare dușman al lui însuși”. Cu toate acestea,”omulețul de la Salzburg” a fost un miracol, mai versatile ca Bach, mai aristocratic decât Beethoven și cel mai bine dotat, mai desăvârșit și mai natural muzician pe care l-a cunoscut vreodată omenirea. Eu îl văd ca pe Mozart ca pe ”un clown, colecționar de clipe”.

Și voi încheia fila de Jurnal cu un alt citat lui Heinrich Böll care spune așa, că: ”Secretul regretelor stă în detalii. Să-ţi pară rău după lucrurile mari, e copilăros de simplu! Dar când regreţi un detaliu, se prăbuşeşte tot eşafodul…” Nefiind un bun sfătuitor, dar generoasă în această direcție păstrandu-mi credința că fac un bine, vă spun să nu fiți genii, să fiți colecționari de clipe… și ”ușori”, în suflete de copil mereu, ca niște omide care se transformă în fluturi.

PS. Doresc să felicit elevii Liceului de Arte ”Marin Sorescu” pentru rezultatele obținute în acest an la Concursul Internațional „Orpheus” de la Târgu Jiu și la Festivalul Concurs Internațional „Valori pianistice” susținut la București, menționând că voi reveni cu numele acestora și cu detalii, în fila următoare a Jurnalului meu de Arte.

Material realizat de către Oana Constantinescu, profesor în cadrul Liceului de Arte din Craiova.