Directorul Casei de Cultură Traian Demetrescu din Craiova, Laurențiu Tudor, a vorbit în cadrul unui interviu, despre proiectele derulate până în prezent de către echipa pe care o manageriază, despre ceea ce urmează să se mai întâmple până la sfârșitul acestui an și despre cum cei opt angajați ai instituției reușesc să dezvolte lucruri frumoase pentru public și pentru artiști.
Reporter: Pentru fiecare instituție, în vederea realizării proiectelor pe care le creionează, foarte important este să aibă un buget bine definit. Care este situația la Casa de Cultură Traian Demetrescu, pentru anul în curs?
Laurențiu Tudor, director Casa de Cultură Traian Demetrescu: Pentru ceea ce înseamnă programele și proiectele managerial pe care le-am propus eu, în toamna anului trecut, bugetul ne permite să organizăm evenimente în felul în care ni le propune legea noastră de funcționare. Această lege este cea a așezământului cultural, nu al instituțiilor de spectacole. Aceasta prevede oarecum alte tipuri de activități și conform ei, noi trebuie să ne desfășurăm activitatea în cam toate ariile artistice.
Rep.: Inclusiv atelierele pentru copii?
L.T.: Da, sunt activități de educație non-formală. Ajută copiii să învețe, într-un cadru non-formal, diferite lucruri. Așa se întâmplă, de exemplu, în cadrul Festivalului Mihai Viteazul, care chiar dacă nu este dedicat doar copiilor, anumite activități sunt de aducație non-formală, într-o oarecare măsură.
Rep.: Ce presupune resursa umană a acestei instituții?
L.T.: Cu tot cu mine, din păcate, suntem doar opt oameni. Uneori, ne este dificil. Când avem manifestări foarte mari este mai greu. Sunt sute de persoane, la anumite acțiuni, pe care trebuie să le organizăm…noi, cei opt. Este dificil, dar funcționează și ne bucură feedback-ul primit după ce se încheie o anumită manifestare. Experiența ajută în astfel de situații. Fiind o instituție de cultură, oferim evenimente atunci când oamenii sunt liberi, când nu lucrează. Noi lucrăm în weekend, lucrăm seara și atunci programul 8-16 nu mai este chiar unul pe care să îl poți respecta. Ar fi în dezavantajul instituției și al proiectelor pe care le-am propus chiar eu să le spun oamenilor că trebuie să respectăm strict acel interval orar.
Rep.: Ce proiecte ați derulat, anul acesta, până acum?
L.T.: Am debutat cu „Ziua Culturii”, cu o corespondență dintre Veronica Micle și Mihai Eminescu, după care am realizat, în „Tabăra de Sculptură”, căsuțele și elementele de butaforie pe care le-ați văzut în Târgul de Paște. Am continuat cu o serie de expoziții, pentru că noi avem o galerie care este aproape permanent ocupată. Sunt inclusiv școli, grădinițe care aduc copiii în galerie. Aici ne prind bine parteneriatele cu celelalte instituții. Am avut, apoi Festivalul Mihai Viteazul.
Rep.: Ce a adus nou ediția din acest an? Este primul an când ați organizat-o dumneavoastră.
L.T.: Nu, nu este primul an. Am organizat și anul trecut. Ediția din acest an a avut câteva noutăți. A fost prima oară când la eveniment a fost prezentă o companie internațională, care s-a bucurat extrem de mult de participare. Este o asociație din Franța care a venit cu un ordin de cavaleri templieri. Au venit în urma colaborării cu Biblioteca Aman, acolo unde a avut loc și o conferință care a avut titlul Cavaleri și cavalerism. Ne dorim să păstrăm conferințele în cadrul acestui festival. De asemenea, a fost pentru prima dată când acțiunea s-a desfășurat în Parcul Nicolae Romanescu. Nu s-a organizat niciodată în natură. Din fericire și în ciuda ploii, am avut număr de participanți mare, iar locația a adus plus valoare. Cadrul natural a oferit atmosferă pentru tot ceea ce s-a întamplat în cadrul acestui festival.
Rep.: A fost și Story Wood Cut. Cum a fost? Câte elemente au fost realizate?
L.T.: Avem trei elemente, dintre care două sunt utilizabile tot timpul anului și unul pentru Târgul de Crăciun. Sunt două căsuțe de joacă pentru copii și sigur vor merge în spațiile de joacă. Cea de-a treia lucrare este un brad, o lucrare care a necesitat foarte mult timp de lucru, fiind foarte complexă. Primăria decide unde va amplasa bradul astfel încât să se încadreze cel mai bine în tema de anul acesta, care este Crăiasa Zăpezii. Colaborarea cu artiștii este bună, de fiecare dată. Pentru noi, ca instituție, importanți sunt și artiștii, nu doar publicul. Le oferi o platformă de expunere, de exprimare. Noi, de fapt, funcționăm precum o platformă de expunere pentru artiști.
Rep.: Urmează Simpozionul Brâncuși…
L.T.: Simpozioane de sculptură în piatră în lume sunt destul de multe. Sunt sculptori din Craiova care merg pe toate meridianele, iar disponibilitatea devine o problemă. O să dăm drumul aplicației. Vedem, anul acesta, dacă îl facem o lună sau două: august-septembrie, poate iulie-august. Noi avem o listă de artiști. Locația va fi Parcul Tineretului, ieșirea către Water Park. Am pregătit blocurile de marmură pentru artiști. O să dăm libertatea să propună schițe de lucru și unor artști care ar prefera să lucreze în alte medii de lucru. Păstrăm marmura și adăugăm și alte materiale.
Rep.: Tabăra de film va mai fi, anul acesta?
L.T.: Sigur. Este la a doua ediție și pot spune că se bucură de succes. Ne dorim să mediatizăm, în vederea participării, și la nivel național. Evenimentul va avea loc în perioada 8-15 iulie. Se întâmplă aici la Casa de Cultură Traian Demetrescu și la Casa Studenților. Ne vom duce și către multe locații din aer liber pentru filmări. Vor fi 30 de participanți împărțiți în cinci grupe. Se face o selecție pe bază de motivație de participare. În etapa a doua au loc interviuri cu trainerii pe care îi vor avea la ateliere. Participanții își vor face scenariul și filmele. Unul dintre filmele de anul trecut a fost selectat de două festivaluri internaționale de film și acest lucru ne dorim și cu celelalte filme care vor urma.
Rep.: Cât de dificil este să nu aveți o sală de spectacole?
L.T.: Da, este un alt aspect pe care trebuie să îl avem în vedere de fiecare dată. În prezent, discuția pe care o avem este să preluăm sala Cinematografului Modern. A fost luată de către primărie și ne dorim să o transformăm într-o sală de spectacole pentru instituția noastră.
Rep.: Aveți și proiecte în aer liber?
L.T.: Da, vorbim despre proiectele din programul Urban. Vor fi filmele în aer liber, pe care ni le-am dorit să se întâmple așa. Vom avea și Urban Poetry, recitaluri de muzică și poezie. O locație care ne place foarte mult, pentru acest proiect, este Grădina Botanică. Când le-am propus, am luat în calcul consumul cultural care este destul de scăzut. Creând evenimente în aer liber, oferi ocazia unor oameni, care în mod normal nu ar veni țintit către eveniment, să se oprească pe stradă și să descopere că se întâmlă ceva și chiar să rămână. Din experiența anilor trecuți, se întâmplă acest lucru destul de des.
Rep.: Când încep, anul acesta?
L.T.: Începem de luna aceasta. Facem o selecție de filme care să fie proiectate în aer liber, în zona Teatrului Național, în părculețul de la Mercur, în Parcul Pușchin, în Piața Frații Buzești. Încercăm să proiectăm filme de artă, nu neapărat filme comerciale. Ne-am dus și în zona de animație, gândindu-ne la filme pentru copii, care au funcționat foarte bine.
Rep.: Care sunt evenimentele care prind cel mai puțin?
L.T.: Cele care se întâmplă în galeria de artă, din păcate. Acest lucru pentru că nu există o cultură a vizitării galeriilor de artă.
Rep.: Cât de mult greșesc școlile, aici?
L.T.: Din fericire, noi încercăm să facem acest lucru prin parteneriate. Am făcut cu ISJ Dolj și cu școlile și încercăm să invităm noi. Unitățile de învățământ nu au un program prin care să facă acest lucru. Ideal ar fi ca profesorii din zona de arte să aducă elevii în galerii și aibă discuții cu ei bazate pe ceea ce au văzut. Necesitatea de a fi informați despre ceea ce vedem într-o galerie de artă trebuie să existe. Din păcate, elevul nu știe că are dreptul să intre într-o galerie de artă și să spună că nu i-a plăcut. Să argumenteze și astfel să descopere de ce nu i-a plăcut.
Rep.: Ați reușit, începând cu decembrie și până în prezent, să aveți o prezență foarte bună în social media? Cum ați reuși?
L.T.: Am reușit să facem o nouă identitate vizuală. Am fost surprinși de cum a funcționat, de la bun început, acest tip de promovare, inclusiv Tik-Tok-ul. Acest mediu on-line a devenit o modalitate de promovare foarte importantă, este o realitate.
Rep.: Revenind la alegeri, de ce o funcție de conducere în cadrul acestei instituții. Ați știut că veți funcționa cu doar șapte angajați în subordine? A fost o provocare pentru dumneavoastră?
L.T.: Pentru mine, chiar așa a venit, ca o provocare. Sunt genul de persoană căreia îi plac provocările. Eu am mai dezvoltat și realizat, independent, proiecte culturale de diferite tipuri. Da, știam condițiile, altfel nu m-aș fi aruncat dacă eram în neant, în gol. Am luat totul ca pe o provocare. Întotdeauna am gândit proiectele independente pe care le-am realizat, luând în calcul oferta culturală. Ce se oferă orașului, din acest punct de vedere, și ce nu se oferă. Când am venit la „Traian Demetrescu” m-am gândit la ce pot să aduc nou, la ce nu există și poate să funcționeze și să fie plus valoare. Sunt aici și din dorința de a-mi demonstra că se pot face lucruri importante chiar și în opt oameni. Aici, să fii manager sau contabil șef, de exemplu, înseamnă și că te duci și cari boxe în cadrul unui eveniment sau că așezi covoare pe scenă. Lucrezi cot la cot cu toată lumea. Era asumată această idee, în cazul meu, de la bun început. Lucrurile funcționează și pentru că aici am găsit oameni care sunt dispuși să facă acest lucru. Am și momente în care aș vrea să fug cât mai departe și să nu știu nimic, să nu sune telefonul, dar nu exclude că există satisfacția unor proiecte realizate care funcționează și care oferă ceva artiștilor, spectatorilor. Sunt proiecte care mă împing și pe mine să descopăr lucruri. Eu vin din zona de teatru. Lucrasem doar ateliere de teatru. M-a ajutat foarte mult faptul că am lucrat în „Independent”, tot ceea ce înseamnă organizare. Întreaga experiență din teatru m-a ajutat.
Rep.: Relația cu angajații pe ce se bazează?
L.T.: Sunt adeptul comunicării. Discutăm în privința proiectelor. Lucrăm împreună pentru că sunt lucruri care țin de administrarea proiectelor, care pot să îți scape din vedere. Fiind cu toții prezenți și făcând propuneri, aportul lor este luat la modul serios și punctul lor de vedere lor este foarte important. Este important din perspectiva experienței pe care o au în domeniu pentru că mulți lucrează de multă vreme aici, toți de mai mult timp decât mine. Cumva se creează o complementaritate între experiența mea obținută din proiectele pe care le-am făcut și cu ceea ce au experimentat ei, aici.
