Stelele… Sunt ”găuri în podeaua Raiului”… Mi-ar fi plăcut să fiu astronom. Știați? Sau dresor la circ. Sau balerină. Dar toate aceste vise m-ar fi dus în alte locuri străine de locurile care-mi sunt dragi și care-mi sunt ACASĂ. Când scriu Jurnal de Arte sunt ACASĂ. Cu sufletul. Și tot ce sunt azi, SUNT pentru că eu CRED că Oana, „altceva” din toate acelea „aș fi putut”… nu ar fi fost OANA.
Pentru că STELELE mele sunt elevii pe care îi îndrum la clasă… și elevii despre care (o simt ca pe o onoare!) pot scrie în fiecare săptămână. Sunt și puțin ”dresor” pentru o gașcă de bichoni sau uneori pentru vreun circ… Sunt și puțin ”balerină” când mă enervez și șterg praful… Și CRED că fiecare dintre noi, dacă dorește poate fi ceea ce în mintea lui este… Însă, nu mai știu unde am citit: “Credința însoțită de fapte este o FORȚĂ; credința fără fapte este o FARSĂ.”
Astăzi este despre CREDINȚĂ. Și Credința este ca Adevărul: nu are mai multe fețe! Și Credința este să faci primul pas… chiar dacă nu vezi toată scara! Credința este Așteptare… Credinţa este născută din Recunoştinţă. O minte recunoscătoare aşteaptă în permanenţă lucruri bune, iar aşteptarea devine Credinţă…
Ziua a treisprezecea – cel mai norocos număr pentru mine! – este a Normei Ariannei Maiolo.
Norma Arianna Maiolo are 16 ani și este elevă a Liceul de Arte „Marin Sorescu” din Craiova, de un an, atunci când a început liceul.
S-a născut pe 23 februarie 2007, în Viterbo, Italia. Norma ne povestește că tatăl său este italian, iar mama este româncă. „Am crescut vorbind ambele limbi. Am stat în Italia 9 ani, după care m-am mutat în România, în orașul Filiași, împreună cu verii mei. Acolo am terminat studiile gimnaziale.”
Norma are o viață frumoasă de liceean pentru că așa cum ne mărturisește, „pasiunea mea pentru desen a venit treptat, din pură curiozitate. Admiram ore în șir desenele prietenilor mai mari, și așa, în clasa a III-a, m-am decis să încerc și eu, digital. Mi-a plăcut mai mult decât îmi imaginam. Încet, încet, plăcerea mea de a desena a crescut, așa că am decis să studiez la Liceul de Arte <<Marin Sorescu>>”.
Fiind elevă la clasa profesorului Diana Popescu, Norma ne mai spune că „Eu desenam digital și încă desenez. Personaje, sau autoportrete. Acum folosesc un IPad, sau o tabletă grafică Wacom. La liceu, am descoperit Secția de Artă Monumentală, care m-a facut să îmi schimb radical părerea în bine despre desen.”
Cred că Norma este cea mai „vorbăreață” filă a Jurnalului Arte: „Până acum, am reușit să iau premii la: „Tradiție, Educație, Carieră în Școlile vechi Românești” Premiul III, “Protegez la Nature” Premiul Special și am contribuit la revistele ”Smart cup” (nr. 10 și nr. 11) și fac parte din echipa revistei.
De cand eram mică, am vrut să devin medic, medic psihiatru, dar mi-am dat seama că Arta este tot un fel de Terapie, pentru artist dar și pentru public. Acum îmi doresc să devin profesor universitar de Artă Monumentală și să împărtășesc cunoștințele acumulate…să îi fac pe oameni curioși la aspecte ale acestei ramuri a artei foarte des întâlnită, dar ignorată și subapreciată.” Vorbăreață și inteligentă pentru că vă mărturisesc că nu v-ați plictisi ascultându-i poveștile!
“I wish to paint in such a manner as if I were photographing dreams” / ”Imi doresc să pictez într-o manieră în care aș fotografia vise…”- Zdzisław Beksiński
Pastila de Istoria Artei astăzi va fi despre Zdzisław Beksiński , născut la data de 24 februarie 192 în Sanok și omorât la 21 februarie 2005 în Varșovia (în urma unui atac armat al unui tănăr recidivist care căuta bani), care a fost un pictor, fotograf, arhitect, grafician și sculptor polonez, specializat în aria Suprarealismului Distopic. Despre acesta Norma ne spune că ”admir cum acesta a putut să ilustreze lucruri și emoții dure, într un mod calm și expresiv.” Și se numără printre artiștii ei preferați.
Beksiński a studiat Arhitectura în Politehnica din Krakovia și o vreme a lucrat în orașul natal ca inginer în construcții, dar acest job nu a reușit să îl mulțumească. Are un montaj interesant din acea perioadă în fotografie, sculptură și pictură. Beksiński desena în manieră descrisă de el ca fiind Barocă sau Gotică și creația sa este împărțită în două perioade. Prima perioadă considerată de critici ca fiind de natură expresionistă în culoare, cu un puternic stil al unui ”realism utopian” și al unui suprarealism arhitectural, precum un scenariu de Ziua Judecății. A doua perioadă este construită pe un stil mult mai abstract decât prima perioadă, cu principale caracteristici ale curentului Formalist.
O expoziție organizată de Janusz Bogucki în Warsaw în anul 1964 a fost primul mare succes pe care Beksiński l-a înregistrat. Declara că lucra intens și cu pasiune, ascultând muzică clasică.
Acest artist are critici ai vremii care acuzau faptul că nu și-ar cunoște nici măcar el, ca artist însemnătatea unora dintre lucrările sale, în timp ce el se simte după cum afirma ”neînțeles” sau ”greșit înțeles” în unele expuneri. Am amintit aceste lucruri neplăcute pentru a-i înțelege decizia de a lăsa fără titluri creațiile sale, precum și decizia luată într-un moment de furie, de a distruge personal, în curtea casei sale, o selecție din creații, fără să lase în urmă o amintire a acestora. Trist. Ce face părerea lumii câteodată?! Cu toate acestea, Beksiński era cunoscut ca fiind o persoană agreabilă și cu un simț dezvoltat al umorului, modest, puțin timid, evita evenimentele publice și mai ales deschiderile expozițiilor personale.
În anii 1990 a devenit interesat de computere, internet și digitalizarea fotografică, mediu în care a rămas focusat până la dispariția brutală și oarecum premonitorie, din punctul meu de vedere, analizând creația lui, cu priviri ”amatoricești”… Stilul său a inspirat cineaști în filme horror, muzicieni în zona genului de ”black metal” și creatori de jocuri video – ”The Medium” 2021 și în anul 2022 ”Returnal” și ”Scorn”.
Și pentru că am promis că revin în această săptămână cu felicitări și cu sentimente de admirație și prețuire pentru toți elevii liceului nostru care fac performanță, voi aminti rezultatele frumoase ale câtorva colegi care au răspuns apelului meu, cu mențiunea că mai sunt și alți elevi premiați la Concursul Internațional de Interpretare Muzicală ”Orpheus”, cu tradiție, aflat la a XVIII-a Ediție, care s-a desfășurat în perioada 26-28 mai 2023 la Târgu Jiu. Secțiunea Pian : Clasa a II-a Cîrstea Eduard Andrei – Premiul II; Clasa a IV-a Fulger Roberta Marina – Premiul III, Trușcă David – Premiul III, Dumitrescu Cristina – Mențiune, Guguci Rareș Cristinel – Mențiune; Clasa a VIII-a Bălteanu Amir – Premiul I; Clasa a IX-a Rogobete Nectaria – Mențiune. Secțiunea Canto Clasic : Clasa a IX-a Dobre Mihai – Premiul II, Drăghici Denis – Premiul III; Clasa a X-a Necșuțu Andreea – Mențiune; Clasa a XI-a Sala Nicholas – Mențiune, Nedelcu Sorana – Premiul II, Fusa Alexandra – Mențiune. Secțiunea Vioară : Clasa I Guguci Eduard – Premiul II, Clasa a IV-a Șerban Ariana – Premiul II, Clasa a IX-a Antonie Beatrice – Premiul II.
La Festivalul Concurs Internațional ”Valori Pianistice” desfășurat la ”Arcub” în București , în data de 31 mai 2023 și organizat de celebra pianistă Mădălina Pașol (pe care aveți ocazia să o apreciați în acestă seară de vineri, 9 iunie 2023 pe scena Filarmonicii Oltenia din Craiova într-un Concert Extraordinar de Pian susținut alături de orchestra instituției mai sus amintite), liceul nostru a obținut un Premiu Special pentru interpretarea unei piese românești de Dinu Lipatti – al elevei de clasa a IV-a Fulger Roberta Marina și Premii Speciale la Clasa a IV-a Fulger Roberta Marina, Guguci Rareș Cristinel și la clasa a V-a Blendea Miruna Maria.
Închid coperțile Jurnalului de Arte cu o cugetarea a lui Petre Țuțea – “Fără credință, omul rămâne un simplu animal rațional care vine de nicăieri și se-ndreaptă către nicăieri.” STELELE mele – acești copii – ne învață în fiecare zi să ne îndreptăm către… ce iubim. “O credință mică te poate duce la Cer, dar o credință mare poate aduce Cerul la tine.” TU MĂ CREZI?!
Material realizat de către Oana Constantinescu, profesor în cadrul Liceului de Arte Marin Sorescu Craiova.
