Corpul uman adăpostește miliarde de microorganisme care colonizează suprafețele și cavitățile expuse sau conectate la mediul extern. Ele formează flora saprofită și acționează antagonist cu flora patogenă, devenind astfel un mijloc de apărare a organismului uman.
Vasta majoritate de specii bacteriene ce trăiesc în corpul uman sunt considerate ca fiind inofensive datorită mecanismelor de apărare specifice organismului, precum este sistemul imunitar, dar unele bacterii pot îndeplini roluri bine definite legate de imunitate, prevenția infecțiilor, a cancerului sau chiar menținerea sănătății mintale (microbiota intestinală). Speciile colonizatoare depind foarte mult de condițiile de mediu și de factorii gazdă și, prin urmare, fluctuează de la o suprafață la alta sau de la o persoană la alta.
Flora vaginală are un impact major asupra sănătății femeii și, dacă aceasta este însărcinată, asupra fătului și a nou-născutului. Joacă un rol cheie în prevenirea unui număr de boli urogenitale, precum: vaginoza bacteriană, infecțiile micotice, infecțiile cu transmitere sexuală (ITS) și infecțiile tractului urinar. Mai mult, cercetări recente arată că perturbările florei vaginale se asociază cu infertilitate feminină sau afectează sănătatea copilului, după nașterea vaginală.
Compoziția florei vaginale
Microflora vaginală este constituită în mod predominant (peste 95%) din bacili Doderlein sau Lactobacili. Ei previn infecțiile patogene prin:
• Producerea de acid lactic și peroxid de hidrogen, menținând un pH vaginal ușor acid (în jur de 3,4 – 4,5);
• Producerea de compuși bacteriostatici și bactericizi care ucid bacteriile patogene;
• Excluderea competitivă a altor specii endogene care prin înmulțire ar putea domina asupra bacteriilor nepatogene.
Există și alte bacterii care colonizează în mod obișnuit vaginul (5% din cazuri), de tipul peptococilor, stafilococilor, streptococilor, Corynebacterium, peptostreptococilor, dar și ciuperci, proporția acestora fiind mult mai redusă, în condiții normale, deoarece mediul acid local este neprietenos pentru dezvoltarea lor.
Microflora vaginală este permanent expusă unor influențe diverse, dar hormonii ovarieni joacă un rol vital în menținerea florei vaginale normale în timpul perioadei de maturitate sexuală a vieții unei femei.
Nivelul de estrogeni variază în cursul ciclului menstrual și favorizează dezvoltarea speciilor de lactobacili. Mecanismul constă în creșterea conținutului de glicogen din celulele epiteliale vaginale aflate sub influență estrogenică. Glicogenul este descompus în monozaharide, care sunt transformate de lactobacili în acid lactic.
La majoritatea femeilor aflate în postmenopauză, nivelul de estrogen scade și coloniile de lactobacili se reduc, fiind înlocuite de bacterii uropatogene. pH-ul vaginal devine alcalin și favorizează infecțiile și inflamațiile tractului genital feminin. Modificarea florei vaginale se produce, fie prin preluarea controlului de către speciile endogene, al căror habitat natural este vaginul, fie prin acțiunea unor microorganisme exogene, transmise prin contact sexual.
Consecințele dezechilibrului florei vaginale
Infecțiile vaginale (vaginite) reprezintă unul dintre cele mai frecvente motive pentru care femeile se adresează medicului de obstetrică-ginecologie. Neglijarea lor poate duce la propagarea infecției spre etajele superioare ale tractului genital, afectând colul uterin (colpita sau cervicita), mucoasa uterină (endometrita), mucoasa trompelor uterine (salpingite) sau determinând boala inflamatorie pelvină.
Cele mai frecvente cauze ale vaginitei la femeile simptomatice sunt de natură bacteriană (40-45%), fungică – candidoza vaginală (20-25%) și parazitară – trichomoniaza (15-20%); cu toate acestea, 5-70% dintre femeile cu vaginită pot rămâne nediagnosticate.
De fapt, până la 75% dintre femei vor avea cel puțin o infecție cu Candida în timpul vieții, iar una din trei femei va experimenta vaginoza bacteriană. În timp ce aceste două infecții au adesea simptome similare, există câteva diferențe ușoare care vă ajută să le deosebiți.
Vaginoza bacteriană este produsă prin dislocarea populației de lactobacili de către alte bacterii anaerobe endogene, care se înmulțesc necontrolat, cum ar fi Gardnerella vaginalis.
Afecțiunea este simptomatică doar la jumătate dintre femeile afectate. Poate produce nașterea prematură și se asociază cu un risc crescut de avort spontan, risc crescut de a dobândi infecții cu transmitere sexuală (ITS), în special herpes genital și HIV, precum și de apariție a endometritei post-avort.
Secreția vaginală are o culoare alb-gri, este fluidă și are un miros caracteristic de pește stricat, produs de descompunerea unor peptide în amine de tipul cadaverină, putresceină etc.
Infecția cu Candida albicans, la rândul ei, este ușor de recunoscut, leucoreea tipică de consistență groasă, culoare albă și aspect brânzos nu lasă loc de îndoieli în privința etiologiei, în special dacă survine după o cură de antibiotice.
Aproximativ 30 – 35% dintre femeile cu probleme de infertilitate sunt afectate de modificări postinflamatorii ale tractului genital superior, care interferă cu funcția tubo-ovariană. Salpingita (inflamația tubelor sau trompelor uterine) survine la 15% dintre femei. Dintre ele, 2,5% devin infertile și toate acestea rezultă din alterarea florei vaginale. Alți agenți patogeni, precum Mycoplasma, Chlamydia trachomatis, Neisseria gonorrhoeae pot provoca infertilitate.
Compoziția ecosistemului vaginal nu este statică, expunerea la orice influențe endogene și exogene provoacă fluctuații semnificative ale florei vaginale.
Factori care perturbă echilibrul florei vaginale
Numeroși factori pot perturba echilibrul natural al vaginului; dacă acțiunea lor este prea intensă flora vaginală nu se mai poate adapta, ceea ce poate duce la o infecție vaginală. Reducerea numărului de lactobacili și modificarea pH-ului la valori de peste 4,4 favorizează infecțiile vaginale.
Simptomele tipice constau în leucoree patologică (modificarea cantității, culorii, consistenței, aspectului și mirosului secreției vaginale normale), prurit (mâncărime), iritație locală și senzație de arsură.
Fluctuațiile hormonale
Variațiile nivelurilor hormonale pot modifica mediul vaginal, determinând condiții care facilitează infecția. În timpul sarcinii și alăptării, de exemplu, dar și în timpul administrării de contraceptive orale fără recomandarea unui medic, sunt întrunite condiții care pot favoriză infecțiile vaginale.
S-a constatat că femeile tind să aibă niveluri de pH mai ridicate în timpul menopauzei (pH vaginal mediu de 5,3), în special prin scăderea nivelului de estrogeni și a numărului de lactobacili.
Sistem imunitar slăbit
Stresul, efortul mental prelungit, malnutriția, diabetul zaharat, condițiile socio-economice precare, gripa și alte boli infecțioase pot slăbi apărarea naturală a organismului în zona intimă, ceea ce poate favoriza infecțiile cu ciuperci sau bacterii cauzatoare de boli.
Utilizarea de antibiotice
Antibioticele utilizate pentru a trata o infecție, cum ar fi amigdalita, pneumonia, cistitele sau furunculul, pot afecta și flora vaginală. Bacteriile „bune” (lactobacilii) pot fi, de asemenea, ucise de antibiotic, permițând astfel agenților patogeni care cauzează boli (cum ar fi ciupercile) să se răspândească fără nicio opoziție.
Dușurile vaginale
Unele femei folosesc dușuri vaginale, uneori cu oțet sau bicarbonat de sodiu, deoarece consideră că acestea reprezintă o măsură de igienă intimă care menține vaginul curat și elimină mirosurile neplăcute. Nimic mai eronat. Aceste dușuri, inclusiv folosirea săpunului pentru igiena intimă, a deodorantelor sau altor soluții antiseptice, tind să fie dăunătoare și adesea agravează considerabil disconfortul resimțit. Bacteriile și ciupercile patogene nu pot fi eliminate de dușurile vaginale, dar coloniile naturale de lactobacili pot fi decimate și mucoasa vaginală suferă iritații severe.
Fluidele corporale alcaline
Unele fluide care intră în contact cu vaginul au un pH alcalin.
Sângele este alcalin, are un pH de aproximativ 7,4. De fiecare dată când există sânge în vagin (de exemplu de la menstruație, metroragii, urme de sânge după intervenții chirurgicale), pH-ul din vagin se modifică la o valoare mai mare.
Prezența tampoanelor intravaginale este riscantă deoarece facilitează persistența sângelui în vagin și poate determina vaginita cu stafilococ, o afecțiune care poate avea o evoluție rapidă spre febră, stare generală alterată și soc toxico septic.
Contactele sexuale neprotejate pot modifica flora vaginală, nu numai prin transmiterea unor agenți patogeni străini (inclusiv cei ai infecțiilor cu transmitere sexuală), dar sperma (sau lichidul seminal) este o substanță alcalină cu un nivel de pH între 7,1 și 8, care permite mobilitatea spermatozoizilor.
Nașterea pe cale vaginală ocazionează prezența în vagin a sângelui, lichidului amniotic sau lohiilor (secrețiile vaginale după naștere), toate având un pH bazic.
Acidul lactic produs de lactobacilii din vaginul sănătos echilibrează în mod normal fluidele corporale alcaline, dar dacă flora vaginală este slăbită sau alterată, această compensare este întârziată sau nu are loc.
Alți factori implicați în dezechilibrul florei vaginale:
• Fumatul;
• Mersul la saună sau piscină;
• Îmbrăcămintea sau lenjeria de corp sintetică sau strâmtă;
• Dispozitivul intrauterin (steriletul).
Cum se poate restabili echilibrul florei vaginale?
Menținerea echilibrului pH-ului vaginului este esențială pentru a-l menține sănătos. Un nivel al pH-ului între 3,4 – 4,5 poate ajuta la prevenirea infecțiilor de orice tip (bacteriene, virale, fungice și parazitare). Enumerăm câteva dintre măsurile care pot contribui la restabilirea echilibrului florei vaginale:
• Evitați săpunurile dure și dușurile intravaginale. Săpunurile au, de obicei, un pH ridicat, iar utilizarea lor pentru curățarea zonei vaginale poate crește pH-ul vaginal. Cel mai bine este să folosiți apă călduță și un produs de curățare delicat pentru igiena intimă externă, dar să vă abțineți de la a folosi săpun în interiorul vaginului.
• Schimbarea tampoanelor intravaginale în mod regulat. Evitați menținerea intravaginală a acestui tip de tampoane timp îndelungat, deoarece sângele bazic poate modifica pH-ul vaginal. Schimbarea frecventă a tampoanelor intravaginale reduce, de asemenea, riscul infecțiilor locale.
• Folosirea barierei de protecție în timpul actului sexual. Folosirea protecției mecanice, cum ar fi prezervativele, nu numai că ajută la prevenirea sarcinii și a ITS, dar poate împiedica sperma și alte fluide să afecteze nivelul pH-ului din vagin.
• Preparate pe bază de estrogen. Medicii pot prescrie creme, precum crema cu estrogen, care pot ajuta la reducerea nivelului pH-ului vaginului.
• Preparate care conțin acid lactic. Unele ovule sau creme pe bază de acid lactic pot modifica pH vaginal, favorizând dezvoltarea bacteriilor „bune”, a lactobacililor.
• Purtați lenjerie de corp din bumbac. Țesăturile sintetice pot capta umezeala și pot crea un teren propice pentru bacterii care pot altera pH-ul vaginal.
• Consultați regulat medicul specialist în obstetrică-ginecologie. O altă modalitate de a vă menține sănătatea vaginală este a vă programa regulat pentru o consultație la medicul de obstetrică-ginecologie. O dată ce v-ați început viața sexuală, este recomandată o vizită anuală la medicul de obstetrică-ginecologie.
Material informativ realizat de dr. Cornoiu Cristina, medic specialist medicină de familie – Cabinet Planificare familială – Spitalul Județean de Urgență Târgu-Jiu.
