A început studiul pentru admiterea la „Medicină” cu trei ani înainte de a susține examenul. Nu are niciun medic în familie, dar știe sigur că și-a ales drumul potrivit. Reușita ei a însemnat muncă, satisfacții, uneori oboseală și, foarte important, susținerea necondiționată a părinților. În toată această perioadă însă, spune Relly Oanță, o tânără din Craiova admisă cu brio la Universitatea de Medicină Craiova, dacă ești organizat…ai timp și pentru tine. Ai timp pentru familie, pentru prieteni, pentru pasiunile tale. Toate acestea laolaltă asigură reușita.
Reporter: Relly, de când ai știut că vrei să te pregătești pentru a fi studentă la Medicină?
Relly Oanță: „Cumva, am știut dintotdeauna că medicina este alegerea potrivită pentru mine. Copil fiind, jocul meu preferat era „de-a doctora”. Fiecare are un joc preferat. Eu îmi operam toate păpușile, fără să înțeleg prea bine ce însemna o operație propriu-zisă.
Rep.: Ai avut un punct de plecare în această direcție, un sfat, poate un model?
Relly: Nu știu să răspund exact…Nu am avut un model în această direcție. Nu am nici măcar un medic în familie…pur și simplu…am simțit puternic că medicina este pentru mine. Am avut parte de sprijinul total al părinților, iar acest lucru a fost esențial.
Rep.: Când ai început, cu adevărat, pregătirea pentru acest pas?
Relly: Cu 3 ani înainte de admitere, am început să citesc singură materia din bibliografie. M-am acomodat destul de repede cu termenii medicali. Nu m-am împiedicat în cuvinte, lucru ce m-a convins că am ales drumul corect.
Rep.: Ce a presupus, pentru tine, adolescenta Relly, timpul alocat studiului? Cât învățai, zilnic?
Relly: Foarte multe persoane asociază pregătirea pentru medicină cu pierderea timpului liber, însă acesta este doar un mit. Un om organizat poate să își și trăiască viața și poate să se și pregătească pentru admiterea la Medicină. Eu aveam o medie de învățat, de 4-5 ore pe zi în general, urmând ca ulterior, în ultima lună dinaintea examenului, să ajung la o medie de 9 ore pe zi. Bineînteles, a contat foarte mult și faptul că mi-am găsit propriul stil de învățat și nu am pierdut timpul cu metode de studiu care nu funcționau pentru mine.
Rep.: Relly, au fost momente când ai vrut să renunți? Dacă da…de ce?
Relly: Nu am avut niciodată momente în care am vrut să renunț, surprinzător. Am reușit să-mi mențin relativ constantă motivația pentru că am știut tot timpul că medicina este alegerea potrivită pentru mine, indiferent de cât de obosită eram din cauza timpului petrecut pentru studiu și pentru a rezolva grile. Când faci ceea ce îți place, stresul și oboseala sunt mult mai ușor de îndurat.
Rep.: A venit și ziua examenului. Cum a fost această experiență? Ce înseamnă un asemenea concurs despre care toți știm, din exterior, că este cu grad ridicat de dificultate? Descrie-ne un pic acele momente.
Relly: Pentru mine, ziua admiterii a fost plină de entuziasm, fără neliniște sau teamă. Eram sigură că o să fiu admisă. De cum am pășit în facultate, am știut că acolo este locul meu. Personal, mi s-a părut că examenul a fost de dificultate medie, cu subiecte ușor de abordat.
Rep.: Cum crezi ca va fi studenția ta?
Relly: Sunt sigură că studenția mea la medicină va fi o perioadă plină de provocări și oportunități de învățare. Abia aștept să imi aprofundez cunoștintele despre anatomie, fiziologie și să îmi dezvolt abilitățile medicale. Cred ca va fi o experiență fascinantă și plină de satisfacții.
Rep.: Ce face Relly când nu se pregătește să devină medic? Știm că ești pasionată de pictură…
Relly: Timpul liber pe care l-am căpătat după admitere a venit ca un șoc, neștiind cum să îl umplu după luni de zile de focus doar pe învățat, însă am început să mă întorc la vechile mele pasiuni, printre care se numără și pictura. Mă folosesc de timpul rămas până la începerea facultății ca să învăț tehnici noi, să progresez și în artă.
