În ansamblu, potrivit studiilor din domeniu, riscurile sarcinii sunt mai mari la femeile care au MG, dar cu o monitorizare atentă femeile care se confruntă cu această afecțiune pot naşte fără probleme copii perfect sănătoşi.
Este imperativ ca femeile cu MG care au în vedere să rămână însărcinate să discute despre sarcină cu medicul care le tratează miastenia.
Va moşteni copilul MG?
Femeile care au MG autoimună nu transmit boala copiilor lor. Majoritatea pacienţilor cu MG au formă autoimună, un tip de boală asociată cu anticorpi anti receptori de acetilcolină (Ac anti AChR) sau contra unei proteine numită kinază musculară specifică (MuSK).
Doar femeile cu MG formă congenitală (manifestă la sau imediat după naştere), care se întâlneşte rar şi care se manifestă în copilarie, riscă să transmită MG la copiii lor.
Ce fel de complicaţii pot să apară în timpul travaliului?
Femeile cu MG autoimună nu vor transmite MG copiilor lor, dar există aşa numita MG neonatală tranzitorie (TNMG). TNMG este o condiţie în care copilul are slăbiciune musculară tranzitorie imediat după naştere din cauza expunerii la anticorpii anti AchR ai mamei. Un studiu larg a arătat că TNMG a aparut la aproximativ 4% din naşterile femeilor cu MG (până la 12% în unele cercetări). TNMG se poate trata şi copilul nu va avea probleme pe termen lung. Copilul va avea nevoie de tratament, probabil, de la câteva zile până la o săptămână, până când anticorpii MG de la mamă vor fi eliminaţi din corpul copilului. Bebeluşii care au avut TNMG s-au dezvoltat ulterior normal.
Datorită posibilităţii apariţiei TNMG, sarcinile femeilor cu MG ar trebui să fie considerate ca sarcini cu risc ridicat. Acestea trebuie să fie atent monitorizate. Naşterile ar trebui să aibă loc într-un spital cu personal instruit şi cu experienţă cu MG. Este important să discutaţi despre problemele legate de urmărirea sarcinii şi locul naşterii cu medicul care vă tratează de MG.
Majoritatea femeilor cu MG au născut într-un spital universitar şi naşterea s-a efectuat cel mai adesea prin cezariană.
Ce efecte are MG asupra sarcinii şi naşterii?
Studiul asupra sarcinii şi MG a indicat că singură complicaţie a sarcinii, care a fost mai mare la femeile cu MG, a fost ruptura prematură a membranelor care ţin lichidul amniotic.
Deşi femeile cu MG pot naşte cu succes bebeluşii pe cale vaginală, ele sunt mult mai susceptibile să obosească în timpul unui travaliu lung, ceea ce poate explica de ce operaţiile prin cezariană se fac mai frecvent la femeile cu MG, probabil ca o măsură de precauţie.
Copilul meu va fi sănătos?
Nu au existat diferenţe între nou-născuţii din mame cu MG în comparaţie cu celelalte naşteri în ceea ce priveşte greutatatea copilului la naştere, vârsta la naştere, frecvenţa defectelor de naştere sau a numărului de născuţi morţi. În general, riscul de malformaţii congenitale nu este crescut pentru femeile cu MG şi este la fel cu sarcinile femeilor fără MG.
Un defect prezent la naştere, rar asociat cu MG, este artrogripoza, manifestată prin slăbiciune musculară şi deformări ale articulaţiilor nou-născutului. Femeile care au cantităţi mari de un anumit tip de anticorpi (anti receptori de acetilcolină de tip fetal) pot să nască copii cu artrogripoză. Din fericire aceste femei, de obicei, nu au simptome de MG clinică, pentru că anticorpii care cauzează artrogripoza nu determină simptome la adulţi. Prin urmare, femeile care au simptome de MG nu riscă să aibă copii cu artrogripoză. Artrogripoza severă poate fi recunoscută prin ecografie înainte de naştere.
Viitoarele mame cu MG şi medicii lor trebuie să ia în considerare însă MG neonatală tranzitorie (TNMG – vezi mai sus).
Cum va influenţa sarcina tratamentul pentru MG?
Femeile cu MG trebuie să ia în considerare mai multe aspecte înainte de a încerca să rămână însărcinate şi ar trebui să aibă discuţii serioase cu medicii lor şi cu alte femei cu MG care au născut. Când sarcina avansează gravidele, în general, se simt obosite. Oboseala poate fi mai mare la femeile cu MG.
Tratamentul cu medicamente anticolinesterazice, cum ar fi piridostigmina (Mestinon ®), nu afectează capacitatea unei femei de a rămâne gravidă şi nici nu complică semnificativ capacitatea femeii de a duce o sarcină. Există doar un mic risc ca medicamentele anticolinesterazice să declanşeze sau să producă contracţii uterine.
Multe persoane cu MG sunt tratate cu medicamente care afectează sistemul imunitar, şi anume cu medicamente imunosupresoare. Agenţii imunosupresori includ glucocorticoizii, cum ar fi prednisonul, azatioprina (Imuran), micofenolat mofetil (CellCept ®), ciclosporina şi alţii. Este esenţial, dacă luaţi un medicament sau tratament imunosupresiv, să discutaţi cu doctorul despre riscurile asociate cu sarcina. În general, glucocorticoizii pot fi continuaţi în timpul sarcinii fără probleme.
Cum îmi va afecta sarcina boala?
Aproximativ o treime din femeile cu MG poate avea un episod acut de MG în timpul primului trimestru de sarcină. În general, simptomele MG, cu excepţia oboselii generale, tind să scadă în timpul trimestrelor al doilea şi al treilea de sarcină. Când sarcina avansează, respiraţia în timpul somnului poate fi compromisă la orice femeie gravidă.
Din cauza tulburărilor de somn, în special a apneei din somn (care este subdiagnosticată la persoanele cu MG), femeile care intenţionează să rămână gravide ar trebui să discute cu medicii lor dacă e necesar să-şi facă un studiu al respiraţiei în timpul somnului. Tratamentul obişnuit pentru apnea în somn este presiunea pozitivă continuă pe căile aeriene (CPAP) şi nu afectează negativ sarcina.
