O plimbare pe la bisericile fortificate din Transilvania poate fi o escapadă ideală pentru un weekend. Cei care își doresc o incursiune în trecutul medieval al României se pot bucura de locuri deosebite, o istorie și o arhitectură aparte.
Era o perioadă numai bună pentru o mini excursie într-un sfârșit de mai însorit, când am vrut să le ofer părinților mei un cadou diferit de 1 iunie. O scurtă plimbare prin țară – nu foarte departe de București – care să fie specială și într-un loc unde nu am mai fost.
Citisem de bisericile fortificate din Transilvania, mai specific din zona Sibiului, și m-am gândit că ar fi numai bună ocazia. Fondate de saxoni, bisericile au ca element distinctiv zidurile care le înconjoară pentru a le proteja de invadatori.
În interiorul lor, existau comunități întregi care locuiau, aveau recolte, animale, chiar și școli – o mini-comunitate în sine. Aceste așezări încă locuite sunt o imagine dinr-un trecut medieval al României care are multe de spus despre viață, sistemul de credințe și cultura românească.
Produse tradiționale și gastro bar
Așa că am plecat la drum într-o vineri, cu gândul de a fi înapoi duminică. Am ales cazarea în Sibiu și de acolo am plecat a doua zi în direcția inversă acelor de ceasornic, spre Brașov, trecând pe la Viscri (sau biserica albă) – cea care ne-a plăcut cel mai mult.
Este probabil cea mai cunoscută dintre bisericile fortificate saxone, în județul Brașov, inclusă în patrimoniul UNESCO. Frumusețea acestui loc a atras atenția inclusiv Prințului Charles, care a contribuit la renovarea sa și a unor case din sat.
Este un loc izolat, în inima unor păduri, destul de greu de ajuns pe acel drum. Dar liniștea de acolo este desăvârșită!
Cei care au rămas în sat și-au direcționat atenția către activități care să atragă turiștii: printre cele mai vechi ideletniciri care încă au rămas se numără croșetatul. Produsele rezultate sunt vândute în magazine locale.
Care, de fapt, sunt camerele din față ale caselor sătenilor. Pe de altă parte, mulți și-au convertit casele fie în case de vacanță, fie în magazine cu produse culinare tradiționale, preparate la fața locului sau în restaurante de tip gastro bar.
Acestea din urma sunt un concept relativ nou: te duci practic în casa cuiva și nu ai un meniu la dispoziție, ci felul unu și doi, desert + băuturi fixe, deja gătite de gazdă pentru un număr mai mare de persoane.
Ca și cum te-ai duce la cineva în vizită… dar pe bani.
Un iz de nostalgie în Saschiz
A fost o masă bună, care a mers numai bine după ce ne-am plimbat prin toată cetatea, urcându-ne pe la etaje și analizând ce era în fiecare cameră deschisă publicului. Tot saltul pare magic și mă gândeam că mi-aș dori să mă reîntorc și să petrec 1-2 nopți în zonă.
Continuându-ne drumul pe E60, ajungem destul de repede la următoarea destinație, Saschiz. Nu am poposit mult aici, dar am vrut să facem o mică pauză în drum și să ne bucurăm de peisajele pitorești ale unui sat care duce înapoi în timp, uimind cu o arhitectură perfect păstrată și o ospitalitate specifică locului.
Case colorate, arhitectură tradițională, străzi cu piatră cubică și un iz de nostalgie – toate într-un aer tăcut, poleit de mister.
Punctul central din Saschiz este în mod evident biserica fortificată. Turnurile ei semețe veghează asupra satului, amintind de trecutul medieval. Pășind înăuntru, ne-au surprins frescele complicate și aerul de liniște care domină biserică.
CONTINUARE ÎN PressHUB.
