INTERVIU | Medicul ORL Bogdan Fănuță, despre operația pentru deviația de sept: „Soluțiile alternative nu sunt o variantă bună. Pacientul nu este client într-o frizerie. Orice ai face…în final tot la intervenție ajungi”

Operația de deviație de sept este o procedură chirurgicală folosită în cazul pacienților care suferă de deviație de sept, în scopul corectării acesteia. Intervenția se efectuează la recomandarea medicului și acționează asupra obstrucției nazale, a problemelor de respirație. Bogdan Fănuță, medic ORL în cadrul SCJU Craiova, ne vorbește, în cadrul unui interviu, despre avantajele unei astfel de intervenții, despre ce presupune efectuarea ei și, ulterior, despre ce înseamnă recuperarea pacientului.  

Reporter: Domnule doctor, cine apelează la o astfel de intervenție? Care este primul semn care să ne trimită la medic?

Bogdan Fănuță, medic ORL: În principiu, cel mai fervent simptom care apare este obstrucția nazală, însemnând nas înfundat. Aici putem avea însă mai multe cauze, nu neapărat deviație de sept. Poate apărea în copilărie, sub forma vegetațiilor adenoide, adică polipi, dar trebuie să precizăm că și la copii pot apărea deviații de sept. De asemenea, obstrucția nazală poate fi dată și de alergii, important fiind și un consult la alergolog.

Rep.: Acest diagniostic este pus de către medicul ORL?

B.F.: Da, medicul ORL pune diagnosticul. Până la vârsta de 18 ani, copilul nu se operează de deviație de sept. După această vârstă, acest diagnostic îl pune medicul ORL. Sunt foarte multe persoane care au deviație de sept, dar la foarte multe dintre acestea nu este simptomatic. În schimb, la cei la care apare simptomul, trebuie efectuată intervenția chirurgicală. Dacă nu te deranjează, o deviație de sept nu cauzează alte probleme, dar dacă te deranjează…în timp te va deranja și mai mult.  

Rep.: În cazul variantei în care ea deranjează, când apar semnele?

B.F.: Între 20 și 30 de ani încep să apară semne. Apare o obstrucție minoră, după care ea se accentuează continuu până apare obstrucție cvasitotală, însemnând că pacientul începe să folosescă tot mai des spray-uri. Devine dependent de ele. Aceste modificări devin din ce în ce mai accentuate și astfel se impune intervenția chirurgicală. Mai există și parte de pacienți cu deviație de sept care nu au simptomatologie, dar simptomatologia începe să se declanșeze la zborul cu avionul sau când fac scufundări.

Rep: Care este legătura?

B.F.: Diferența de presiune. Din cauza deviației de sept, când urcă sau coboară avionul, de exemplu, pot apărea dureri violente. Este un prim semnal. Apar dureri la nivel de sinusuri sau dureri de ureche. Când un avion aterizează, nu se ventilează foarte bine Trompa lui Eustachio, din cauza deviației de sept. La fel se întâmplă și în cazul celor care fac scufundări.    

Rep.: Ce presupune prima consultație? La ce să se aștepte pacientul?

B.F.: Medicul se uită cu o lumină în nas sau face endoscopie, fie o fribroscopie și astfel pune diagnosticul. Totul depinde de situația pacientului. Dacă nu sunt și alte cauze de obstrucție nazală, se indică intervenția chirurgicală, care trebuie făcută cât mai devreme, nu după 40,45 de ani, întrucât apoi mai apar modificări la nivelul mucoasei și sunt mai greu de tratat.

Rep.: Tratament medicamentos nu avem?

B.F.: Nu există un tratament care să vindece. Acel os, pentru că despre asta este vorba, popular vorbind, este ca un perete acolo. Acel os produce modificări în timp și de aici starea tot mai rea a pacientului. Intervenția se face pentru a preîntâmpina anumite probleme de calitate a vieții.  

Rep.: Dar soluții alternative? Au tot apărut…

B.F.: Există pe piață, fie medici, fie diverse persoane care vând lucruri, produse sau servicii. Este adevărat că sunt și medici care vin cu aceste soluții alternative. Pacienții sunt debusolați și teama de operație îi face să aleagă o soluție alternativă. Atitudinea medicului ar trebui să fie alta. Aici nu suntem la frizerie. Pacientul nu este client care vrea să se tundă într-un anumit mod. Aici suntem medici. Să spunem clar: aceasta este indicația, acest lucru se poate face. Este clar un lucru: deviația de sept trebuie operată. Orice ai face…în final tot acolo ajungi.

Rep.: Intervenția chirurgicală este una dificilă?

B.F.: Și pentru acest lucru, au apărut tot mai multe metode în ultimii ani, dar să nu uităm că nu în toate situațiile se poate opera endoscopic, de exemplu. Un alt mare pas care s-a făcut, comparativ cu perioada când eram rezident și făceam aceste intervenții sub anestezie locală, este faptul că se poate face anestezie generală. Este mult mai comod, atât pentru medic cât și pentru pacient. Revenind la modul în care este efectuată operația…să ne imaginăm un peret strâmb. Acest perete nu se poate îndrepta decât intervenind…dându-l jos mai întâi. Laserele, ultralaserele nu sunt pentru deviația de sept. Ele sunt pentru cornetele nazale, pentru hipertrofia de cornete, dar și aici trebuie căutată cauza. Nu se intervine niciodată chirurgical până nu se cunoaște cauza problemei.  

Rep.: Pregătirea pentru intervenție impuse și o evaluare imagistică, pe lângă acea consultație?

B.F.: În principiu, da, dacă suspicionezi că deviația este de o perioadă îndelungată și că au apărut și complicații, un exemplu fiind rinosinuzitele cronice. Este important să știi dacă este și o sinuzită acolo, pentru ca după intervenție să  completezi tratamentul viitor. De asemenea, dacă nasul este foarte strâmb și nu vezi septul așa cum ar trebui, iar ai nevoie de partea de imagistică. Se adaptează de la caz, la caz.

Rep.: Medicul își face treaba, operația este o reușită, ce presupune recuperarea?

B.F.: În primele 24-48 de ore postoperatoriu, în funcție de situație, există acel tamponament nazal. Se face cu meșe, cu burete, cu degete de mănușă sau cu alte produse cât mai ușor de adaptat. Este important să găsim soluția potrivită pentru pacient. Cea mai mare frică a pacientului este aceasta…cea de perioada de după intervenție. Le explicăm că există soluții și că nu suntem obligați să punem acele meșe. Au fost pași făcuți în acest sens, progrese. Nu este o intervenție care te pune la pat, care din punct de vedere al calității vieții, pacientul să aibă probleme. După intervenție, dacă nu apar și alte probleme, cum aminteam de sinuzită, pacientul revine la viața normală destul de repede, iar după o săptămână de la efectuarea intervenției poate intra în activitate.